Povestea invenţiei sale vine din tinereţe. În anul 1986 a fost declarat admis la Şcoala Militară din Braşov şi se întorcea acasă. Pe fereastra troleibuzului a zărit o turbină care, la vremea respectivă, a asociat-o, aşa cum fac cei mai mulţi, cu un butoi secţionat în două de-a lungul generatoarei şi sudat pe un ax vertical.
În tren, din lipsă de ocupaţie, a deschis o agendă şi a schiţat turbina aşa cum o vedea. „Mi-am dat seama că esenţa funcţionării sale consta în diferenţa de coeficient aerodinamic dintre cele două jumătăţi, forţe diferite aplicate de vânt, de aici energie mecanică la ax. Atunci am încercat să descopăr cum s-ar putea realiza o turbină care, pe o jumătate de rotaţie, să ofere vântului cea mai mare suprafaţă, deci o forţă motoare maximă, iar pe cealaltă jumătate de rotaţie suprafaţa să fie apropiată de zero. Şi am găsit o soluţie. Am schiţat-o pe agendă, şi atât“, povesteşte inventatorul.
În 2007, a găsit un site cu ajutorul căruia a putut, în urma a sute de ore de căutare, să ajungă la concluzia că ceva similar fie nu s-a inventat, fie nu este inclus în baza de date. Singura cale de a afla era aceea de a depune o cerere de brevet de invenţie, ceea ce a şi făcut. „Orice invenţie, printre altele, trebuie să aducă un element de noutate şi să facă obiectul unei aplicaţii industriale. Avantajul acestei instalaţii este acela că pune în valoare curenţi mici de fluid în mişcare. Spun „fluid“ pentru că instalaţia, proiectată în funcţie de mediul de lucru, poate funcţiona pentru captarea energiei vântului sau a curenţilor marini. Nu necesită orientare după direcţia din care se deplasează aerul sau apa, comanda culisării fiind dată de un traductor montat pe o giruetă. Panourile sunt foarte uşoare, din fibră de sticlă, sau de carbon, tip fagure, uşor de realizat, fără a necesita înaltă tehnologie ca palele sistemelor eoliene de tip elice de avion, care necesită un profil bine determinat, obţinut cu tehnologii sofisticate“, susţine Baltă.
Nefiind o turbină de viteză, aceasta poate fi la fel de zgomotoasă ca celelalte, zgomot dat în special de deplasarea pe căile de rulare pe rulmenţi, modelul pe pernă magnetică fiind considerabil mai silenţios.
Cristian Franţ