CARAȘ-SEVERIN – A declarat academicianul Păun-Ion Otiman, în cadrul unei ceremonii găzduite de palatul administrației județene!
Academicianul cu origini în Gârbovăț, sat în comuna cărășeană Bănia, continuă să spună povestească familiei și celor din jur că s-a născut la sat, că este țăran, porcar, și că a plecat desculț de la țară, ajungând la Academia Română. În contextul în care, în urmă cu câteva luni, a primit din mâinile președintelui Consiliului Județean, Romeo Dunca, titlul de cetățean de onoare al județului, a vorbit și despre gloria trecutului, dar și speranțele și așteptările viitorului. Detalii pe care am considerat să le păstrăm pentru acum, pentru momentul alegerilor.
„Despre județ, domnule președinte Dunca, un prieten bun de-al meu – academician și el, din păcate s-a stins, prof. Ioan Munteanu, un mare ginecolog obstetrician, cel care este cunoscut că făcea copiii în eprubetă, la un moment dat –, în momentul în care a fost primit în academie, a spus următorul lucru: am plecat din satul meu desculț și am creat un imperiu. Dle președinte, și dvs, nu știu dacă ați plecat desculț, nu cred, dar ați creat un imperiu. Mă bucur, m-am bucurat când au auzit rezultatele votului de acum 3 ani și ceva, pentru că m-am gândit, și cred în continuare, că ceea ce ați făcut în viața dvs, împreună cu toți colegii de aici veți reuși să faceți și în județul Caraș-Severin, care nu este orice județ.“
Un județ al superlativelor
Academicianul a evitat să folosească cifre, considerându-i pe alții mai îndreptățiți să facă asta: „Nu trebuie să vă spun eu nici date economice, nici date de altă natură, pentru că din punctul meu de vedere Caraș-Severinul este un județ al superlativelor naționale și europene. Ce vă spun eu știți mai bine decât mine: cea mai spectaculoasă cale ferată din România și nu numai – Semeringul Bănățean, cel mai vechi teatru din țară – 1816, cea mai frumoasă stațiune balneoclimaterică odată, și sperăm și în viitor, cea mai extinsă și conservată rezervație mulinologică din țară – cea din Valea Almăjului, de la Rudăria, cel mai amenajat munte din punct de vedere hidraulic și hidrotehnic – Semenicul, cele mai multe premiere industriale din domeniul activităților miniere, metalurgie, siderurgie și construcții de mașini – chiar dacă acum poate nu le mai putem decât aminti din punct de vedere istoric, cel mai montan județ al țării, cel mai împădurit județ al țării, cel mai verde, ca să folosesc o terminologie la modă în Uniunea Europeană, cea mai extinsă rețea de parcuri naționale și naturale – 5, cea mai mare suprafață de arii protejate, cel mai mare număr de peșteri, cel mai spectaculos traseu al Dunării, din Europa, cele mai lungi și sălbatice chei – Cheile Nerei, cele mai virgine păduri de făgete – pe Semenic, la izvoarele Nerei, din păcate fosta cea mai frumoasă cascadă din lume, cel mai pomicol județ – și aici folosim trecutul, și cea mai de seamă comunitate economică a României – Comunitatea de Avere. Și așa mai departe.“
Ruinele porții dunărene a României…
Păun-Ion Otiman spune că n-a uitat de unde a plecat și că mereu și-a îndreptat atenția spre județ și nevoile sale, pornind de la superlativele pe care le-a enumerat: „Toate acestea m-au făcut ca o lungă perioadă de timp să-mi aplec activitatea asupra județului Caraș-Severin și, deși nu aveam atribuții așa cum le aveți dvs, dle președinte, și domnii consilieri, am simțit întotdeauna că trebuie să dăm ceva înapoi. Trebuie să răsplătim ceea ce satul, Banatul ne-au oferit. Și de aceea, uneori, m-am aplecat poate și cu un pic de spirit critic, dar pe care l-am făcut din întreaga mea inimă de cărășean, de muntean, de gârbovițean. Și de aceea, într-unul din momentele când am umblat prin Caraș-Severin împreună cu un coleg – senator, dar care nu era din Caraș-Severin – am ajuns la Baziaș. Și de aceea, îmi permit să vă citesc un text pe care l-am scris acum 30 de ani, în 1993. Discursul meu de acum nu are ca subiect niciun eveniment, niciun om politic sau partid politic, ci pur și simplu este vorba despre un sat românesc, mai precis despre o mică localitate, din păcate uitată de multă vreme de lumea românească. Localitate pe care toți am învățat-o la primele lecții de Geografia României, tot așa cum am învățat că Bucureștiul este capitala țării, fiind vorba de mica așezare Baziaș – poarta dunăreană și cărășeană a României. Deși este o mică localitate rurală, nu știu câte localități mari din țara noastră se pot mândri ca Baziașul cu 3 puncte de referință, 3 premiere, 3 repere în istoria și geografia României: prima, pe care deja am amintit-o – poarta dunăreană a țării, a doua – prima linie ferată pusă în funcțiune pe teritoriul românesc, cu prima locomotivă care ajunge de la Baziaș la Oravița, și a treia – în 6 mai 1866, pune piciorul pe pământ românesc, viitorul și primul rege al României, Carol I. De aceea, dacă ne ducem acum la Baziaș, dle președinte, veți vedea ruinele turnului de apă unde locomotiva se încărca în gară, veți vedea ruinele unui splendid hotel și ale unui cazinou celebru pe toată Dunărea. De aceea vă recomand și vă rog, vă implor – pentru că v-am ascultat de multe ori la posturile locale de televiziune, și am văzut câte probleme doriți să le rezolvați împreună cu domnii consilieri pentru Caraș – rezolvați Baziașul, poarta dunăreană a României! Pentru că toți cei care intră pe Dunăre în țară au imaginea României, imaginea Baziașului. Și oricât ar fi apoi de spectaculos defileul Dunării, rămân cu această primă impresie.“
Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, i-a mulțumit academicianului încheind: „Sigur, această poziție pe care o am în fruntea județului este o poziție care obligă la foarte mult lucru, la foarte mult sacrificiu și la a ține cont de absolut toate problemele tuturor cărășenilor, cu atât mai mult de cele sesizate de dvs.“
JCS-A.M.
