La ora când am ajuns în Chisindia, Trandafir Oprea, era acolo. Împreună cu el a venit şi cenzorul Composesoratului Văsoaia, Ioan Bonchiş, de 77 de ani. Primarul Ioan Stan a acceptat o discuţie deschisă cu noi, dar şi cu cei doi oameni din Văsoaia, mai ales că a mai avut cu aceştia astfel de parlamentări, în mai multe ocazii.
„De ce nu ni s-a predat nouă pădurea?”
În continuare vă prezentăm cele mai importante aspecte ale discuţiei moderate de către noi.
Rep. L-aţi făcut hoţ pe primarul Ioan Stan. Aveţi vreo motivaţie anume?
Trandafir Oprea: Da. Şi îl întreb de ce s-a desfiinţat postul de paznic chiar atunci? Şi dacă tot s-a desfiinţat trebuia să numească altă persoană, ori să ne predea nouă pădurea. Să nu lase pădurea la mâna tuturor.
Rep: Din câte am înţeles de la primarul Ioan Stan, postul, de fapt posturile, că au fost două, s-au desfiinţat pe baza unei Hotărâri de Consiliul Local. De ce este vinovat primarul?
T.O. În procesul verbal de şedinţă este scris că primarul va numi o altă persoană care va răspunde şi nu va lăsa pădurea aşa. Ceea ce dumnealui nu a făcut. Şi nici nu ne-a predat-o nouă.
Rep. Domnule primar, care este punctul de vedere?
Ioan Stan: Nu s-a putut preda suprafaţa respectivă de pădure unei persoane, din motiv că noi nu am avut decât şase angajaţi în această Primărie, cu primar cu tot. Deci, nu am avut o persoană căreia să-i predăm pădurea respectivă. Din moment ce consilierii locali de atunci, era în 1999, au hotărât desfiinţarea postului de paznic, nu am putut angaja o altă persoană pentru acel post. Eu nu puteam hotărî peste ceea ce au hotărât ei.
„Ei trebuia să facă măsurătorile!”
Rep. Cum vă apăraţi în faţa acuzelor domnului Trandafir Oprea?
I.S. Nu sunt eu vinovat, pentru că nu am dat la nimeni dispoziţie să meargă să taie de acolo. Dar, să revin. Nu am putut preda pădurea către cei din Văsoaia, la Composesorat, pentru că trebuiau făcute măsurătorile. Am fost, împreună cu domnul secretar al comunei şi cu domnul Oprea, la Arad, la Comisia Judeţeană, la doamna Pintea şi la doamna Silvana Lupu, care sunt juriste de profesie. Acestea i-au spus domnului Oprea în faţă că trebuie să-şi facă măsurătorile pentru ca noi să-i putem preda acesată suprafaţă.
T.O. Asta a fost acuma în iarnă.
Rep. Intrăm în amănunte puţin interesante pentru cititori. Practic, cine a furat lemnul din pădure?
T.O. Dânşii de la Primărie trebuie să ştie! E posibil ca în patru ani să nu se găsească nici un autor al furtului? 700 de metri cubi, domnule? Asta s-a făcut cu ştirea lor, să fie clar! Dacă n-or avut ei grijă, de ce nu ne-au dat-o nouă? Că am venit aici, la ei, să le-o cerem. N-or vrut. Or căutat să treacă timpul, să ne poată jefui. Ăsta-i adevărul! Poate să se supere domnul primar. Intenţionat s-o făcut treaba asta.
Rep. Domnule primar, ce ziceţi?
I.S. Dumnealui spune că eu sunt răspunzător, dar nu poate documenta că eu am aprobat la cineva să taie lemnul, sau că aş fi furat eu. Dacă m-a văzut vreodată, să spună aici, de faţă cu dumneavoastră. El zice că bănuieşte pe cineva, pe cutare sau cutare, dar nu spune nume. Noi am făcut o plângere la Poliţie.
„Ei (n.r. angajaţii Primăriei) trebuia să găsească autorii!”
Rep. Şi Poliţia ce zice?
I.S. S-au făcut cercetări, nu s-a găsit nici un vinovat. Şi ştiţi de ce? Este o suprafaţă foarte mare de pădure. Suntem în hotar cu patru localităţi, cu Bârzava, cu Nadăşul, cu Tauţul şi cu Păiuşeniul. Eu cred că dacă s-au făcut aceste furturi, s-au făcut pe vale, la Nadăş. Încoace, către Chisindia, nu s-au putut face. Dumnealui zice că ar avea alte informaţii.
Rep. Domnule Oprea, aveţi alte informaţii?
T.O. Oamenii din Păiuşeni spun că materialul lemnos s-a transportat în capătul din sus al Păiuşeniului şi p-aici, prin faţa Primăriei i-a fost drumul. Dar, cred că au dus noaptea, maşinile au fost închise şi … Ştiu ei. Asta să fie clar.
Rep. Daţi-ne un nume, ceva …
T.O. Nu! Ei trebuia să găsească autorii. Că dacă de la un pădurar i se fură un lemn, în două, trei zile tot îl găseşte. Dar aici s-au furat 566 de fire şi nu este nici un autor? E prea, prea, domnule! Şi eu dacă aş fi furat, trebuia să mă prindeţi, domnule primar!
I.S. Da, numai vezi că nu te-am prins! Mie mi-a spus bacea Lencu, fie iertat, până n-o murit, pe cine o văzut şi odată o să spun.
T.O. Asta treabă o fost pusă la cale, să fie clar.
I.S. Dar spune cine a pus-o la cale, cine e vinovat?
T.O. Prima dată primarul, de ce nu o asigurat paza până în momnetul când ne-o predă nouă
Despre despăgubiri şi judecată
S-au mai purtat discuţii despre unele despăgubiri cerute de către membrii Composesoratului (64 la număr), dar care nu au fost acceptate de către Primărie. Primarul Ioan Stan a susţinut, şi a demonstrat cu acte în regulă, că bugetul Primăriei Chisindia (de exemplu, în 2006, este de 7,1 miliarde de lei, dintre care jumătate din bani sunt alocaţi dacsălilor) nu putea, şi nu poate, să suporte aceste despăgubiri.
Apoi, s-a discutat despre procesul pe care Composesoratul l-a intentat Primăriei Chisindia şi care, deşi durează de câţiva ani buni, este doar la a cincea înfăţişare (Trandafir Oprea a cerut, în urmă cu un an, suspendarea procesului, dar de curând acesta, tot la cerere, fost repus pe rol).
În încheiere, am mai aflat că, de la sfârşitul anului 2004, de când cei de la Composesorat şi-au angajat, pe cheltuiala lor, paznic, furturile au luat sfârşit. Cel puţin aşa a susţinut preşedintele Trandafir Oprea. Şi tot de la dumnealui am mai aflată că: „tot ceea ce a fost de valoare, cireş, stejar, s-a dus!”.
Romulus Dubăţ