Din pasiune şi cercetare, combinate cu multă muncă şi informare, Adrian Drăgan a reuşit să şteargă praful vremurilor de pe multe dintre obiectivele care fac astăzi parte din istoria Reşiţei. Uitate de majoritatea dintre noi, toate acestea duc cu ele poveşti deosebite, poveşti pe care Adrian a învăţat să le caute, să le descopere şi, apoi, să le împărtăşească cu toţi aceia care doresc să le cunoască.
„Prin acest blog doresc să readuc în actualitate ceea ce alţii au uitat, sau vor să dea uitării. Domeniul de interes al acestui blog este în special Reşiţa, dar şi împrejurimile, chiar întreg judeţul Caraş“, spune el.
Monumentul aviatorilor
În articolele postate de el pe blog, Adrian încearcă să readucă în atenţie obiective vechi, pe lângă care trecem în fiecare zi dar a căror istorie n-o mai ştim, fie din ignoranţă, fie din nepăsare, fie pentru că, pur şi simplu, am uitat de ele. Un asemenea monument este „monumentul cu elice“, cum i-a spus el pe blog.
„În cimitirul romano-catolic nr. 3 din localitate se află un mormânt comun al unui număr de şapte militari germani (ofiţeri, subofiţeri şi gradaţi), dintre care majoritatea au fost aviatori. Din acest motiv, marele mormânt are în loc de cruce, o uriaşă elice de avion. Iniţial, acolo au fost îngropaţi căpitanul de aviaţie Kurt Müller şi locotenentul major Wulfgar von Körber, prăbuşiţi cu avionul în 1915, în timpul primului război mondial, în împrejurimile Reşiţei, la culmea Cozia“, spune el.
Adrian chiar deţine trei fotografii vechi, ilustrând atât mormântul, cât şi ceremonia de înhumare a acestor doi ofiţeri, când pe strada principală a Reşiţei au ieşit mii de oameni. Mai târziu, mormântul a fost mult mărit, în timpul celui de-al doilea război mondial fiind înhumaţi acolo încă cinci militari germani: Erich Otto Richtsteiger, Kurt Friedrich Ernst Krause, Waldemar Teichmann, Werner Harten şi Karl Lugitsch.
Întotdeauna locuitorii de etnie germană ai Reşiţei au îngrijit acest mormânt colectiv, la care mulţi veneau să îşi plângă propriile rude sau prietenii căzuţi în război. „Este demn de remarcat că şi în timpul comunismului acest mormânt a rămas neatins. Astăzi el este declarat monument de patrimoniu naţional şi poate reprezenta o mărturie semnificativă a apropierii pe care toţi oamenii, indiferent de origine sau ţară, o simt în momentele de încercări care îi pot lovi“, mai scrie el pe blog.
Fie că fotografiază obiectivele în starea lor actuală, fie că reuşeşte să facă rost de fotografii peste care s-au aşternut decenii de istorie, Adrian Drăgan reuşeşte să ne incite şi să ne determine să cunoaştem cât mai multe dintre „bijuteriile“ bătute de vremi pe care Reşiţa le are.
Mai multe puteţi citi pe http://banatuldemunte.blogspot.com/
Cristian Franţ
[email protected]