Jurnal de Caraş-Severin a promovat întotdeauna oameni talentaţi, care au un cuvânt de spus în diferite domenii. În numărul de vineri, le oferim cititorilor noştri un interviu în exclusivitate cu Remus Novac, un tânăr şi talentat saxofonist şi clarinetist, liderul formaţiei de muzică populară „Timişul“, interviu din care puteţi afla lucruri intreresante atât despre artistul cât şi despre omul Remus Novac. În semn de admiraţie pentru faptul că în judeţul Caraş-Severin muzica populară încă este apreciată, Remus Novac a ales să îşi lanseze, prin Jurnal de Caraş-Severin, albumul de muzică instrumentală „Din Banatul meu cu dor“, dăruindu-l cărăşenilor. În limita stocului disponibil, mii de cititori vor primi gratuit, odată cu numărul de vineri al Jurnal de Caraş-Severin, şi albumul lui Remus Novac, putându-se bucura de folclorul autentic bănăţean, aşa cum ni l-au lăsat zestre înaintaşii noştri.
JCS: Povestește-ne puțin despre tine și despre ceea ce faci…
R.N.: Cânt din clasa I, mi-a plăcut muzica încă de când eram mic, am absolvit Liceul de Muzică şi Conservatorul din Timişoara și uite că acum am ajuns să fac cu plăcere ceea ce mă reprezintă cel mai mult.
JCS: Cine ți-a descoperit talentul?
R.N.: Părinții mei. Ei m-au îndemnat să urmez cursurile Palatului Copiilor din Timişoara. Pe acest drum m-a încurajat şi unchiul meu Pavel Cebzan, care pentru mine mereu a fost un exemplu. Muzica si folclorul le-am studiat cu Adalbert Todor, cu Marius Cârnu, apoi am făcut cursuri particulare cu Dorin Cuibaru. De la maestrul Gigi Tăbăcaru am învățat 90 la sută din tot ce știu și felul în care cânt. Ducând mai departe cu drag ceea ce am învățat este felul meu de a le mulțumi și de a le fi recunoscător.
JCS: Cânți jazz și muzică populară. Ce gen îți încântă ție sufletul?
R.N.: Muzica populară, cu acest gen am început. Auzeam acasă muzica populară bănățeană, acolo am descoperit de fapt taina folclorului, și mi-a rămas în suflet. Jazz-ul pe care încerc să-l cânt acum cu alți prieteni de-ai mei este ceva nou, ceva ce încă învățăm cu toții, suntem de-abia la început. Remus Novac Band este o ambiție de-a mea, îmi place să experimentez, iar feedback-ul pe care îl avem de la cei care ne ascultă mă face să cred că suntem pe drumul ce bun.
JCS: Talentul îţi este apreciat și răsplătit. Ce înseamnă să fii artist azi în Banat?
R.N.: Acum nu vreau să par modest, dar poate că ar fi mult să spun că eu sunt artist. Artiști sunt Petrică Moise sau Nicoleta Voica, sunt doar două nume care îmi vin acum în minte, artiști de la care oricine are de învățat, eu sunt doar la început și tot timpul îmi doresc să cresc, să evoluez. Important e că lumea apreciază ce fac iar dacă bănățenii, publicul în general, mă vor considera peste ani un artist înseamnă că nu am dezamăgit.
JCS: Cum te simți pe scenă? Care e starea ta?
R.N.: Am stări diferite, în funcție de locurile unde cânt. La petreceri oamenii trebuie să se simtă bine și ești pus în situația de a-i face să petreacă. Pe scenă însă e altceva, total diferit. Acolo lumea te ascultă, tu încerci să stabilești o conexiune cu ei prin muzică. Și este atât de frumoasă senzația să fii ascultat și aplaudat, atunci știi că ceea ce încerci să transmiți prin muzica ta celor care vin să te asculte a ajuns acolo unde trebuie. Este minunat să transmiți emoții, să răscolești sentimente, să stârnești trăiri.
JCS: Este una dintre satisfacții…
R.N.: Da, cea mai frumoasă dintre ele. E foarte important să văd că spectatorii pleacă bucuroși după ce am cântat pentru ei și am încercat măcar să mă apropii de sufletul lor prin muzică, atât prin cea populară, cât și prin jazz. Nu demult, am susținut un concert în aer liber aici, în Caraş-Severin, într-o zonă superbă, cu un public frumos. Îmi place foarte mult să cânt în astfel de locuri, să mai ies puțin din nebunia realităților zilnice.
JCS: Satisfacții materiale ai?
R.N.: Sigur că da. Este un noroc al nostru, al celor care cântăm, să avem parte de astfel de satisfacții. Dar nu acestea primează…
JCS: Câtă muncă se ascunde în spatele mulțumirii tale?
R.N.: Multă muncă, nopți pierdute, sacrificiu, timp puțin pentru viața personală. Dar fără sacrificii, fără muncă, e cam greu să-ți clădești o carieră în lumea artistică și e și mai greu să reziști. Cine crede că odată ajuns în vârf succesul îți este asigurat ani de zile fără să mai faci mare lucru, se înșeală. Așa că încerc să le împac cumva pe toate, și profesional, și personal, să găsesc un echilibru între ele.
JCS: Timpul liber cum ţi-l petreci?
R.N.: Şi în timpul liber cânt, doar că atunci o fac mai mult pentru mine. Eu trăiesc prin muzică şi pentru muzică. Preţuiesc timpul liber şi caut să nu îl irosesc cu lucruri şi oameni care nu merită.
JCS: Și în viitor te vezi muncind tot așa mult? Care este visul tău?
R.N.: Da, tot așa mult voi munci. Important este să fiu sănătos ca să pot face asta. Am un vis, zic eu frumos şi altruist: să am o școală particulară la Timişoara, unde cât mai mulți copii să învețe folclor, să-i îndrum să facă același lucru ca și mine.
JCS: Dacă ai fi ministrul Culturii, ce lege ai da pentru artiști?
R.N.: Aș da o lege care să îi protejeze la vârste înaintate. Aș face tot ce se poate ca niciun artist să nu sufere financiar, indiferent de vârstă… Nu este normal ca munca noastră să nu fie recunoscută așa cum este ea de fapt. Mai mult, cred că arta, indiferent de forma pe care o îmbracă, fie că e folclor, teatru, literatură sau pictură, trebuie sprijinită încă de la o vârstă fragedă, altfel talente imense se pierd.
JCS: Mai avem folclor autentic?
R.N.: Nu prea. În Banatul de Munte folclorul este apreciat, dar din păcate în Timiș, cu părere de rău trebuie să spun, nu se mai pune așa mult accent pe muzica populară. Acum, în ultima vreme, parcă se mai iau după cărășeni dar… Și dacă tot sunt în Banatul de Munte, vreau să spun că îmi place să cânt pentru cărășeni. Și nu cred că sunt singurul care gândește așa. Voi înțelegeți, apreciați, trăiți cântecul popular și întotdeauna am să cânt cu drag în Caraș-Severin. Sigur, cânt cu drag oriunde, dar aici mă simt foarte bine. Revenind la întrebarea ta, nu mai regăsim folclorul autentic la tot pasul, însă eu sunt optimist. Folclorul autentic este lada de zestre a bănățenilor și va dăinui atâta timp cât mai avem artiști care se respectă, atâta vreme cât numele grele ale folclorului mai au un cuvânt de spus.
JCS: Artistul tău preferat de muzică populară.
R.N.: Nu am doar unul; așa cum am amintit mai sus, sunt mai mulți. Petrică Moise este unul dintre ei, la fel şi Nicoleta Voica şi Andreea Voica, aceasta fiind una dintre preferatele mele. Nu am avea spațiu să vorbim despre toți. Îmi plac toate numele mari ale Banatului, fiecare are ceva frumos.
JCS: Ai scos primul album. Ce înseamnă pentru tine?
R.N.: O reușită. Așa cum spuneai, este primul meu album, realizat în colaborare cu Ionică Știoponi, el s-a ocupat de mixaj și sunet, și cu colegii mei de la formația Timișul, cu care colaborez de opt ani. Este un album cu 17 melodii instrumentale. Piesele sunt toate din folclorul bănățean, atât din cel de la munte cât și din cel de pustă, de acolo fiind eu. Albumul este un cadou pentru toți cei cărora le place cum cânt. Și sper să se întipărească în sufletul oricui îl ascultă pentru că interpretarea este autentică și firească precum tradiția bănățeanului de a juca un brâu, o horă, un doi sau de a asculta o doină.
JCS: Ai ales să lansezi albumul în Caraş-Severin. De ce?
R.N.: De drag. Îmi plac cărăşenii pentru că sunt oameni deosebiţi, care iubesc muzica populară. Am o bucurie aparte când vin în Caraş-Severin. Şi vreau să spun că şi primul meu premiu important l-am primit la Reşiţa, la festivalul concurs „Bănăţean ca mine nu-i“, organizat de Nicoleta Voica. Apoi am fost premiat la festivalul „George Motoia Craiu“, desfăşurat la Oraviţa, la festivalul „Luţă Ioviţă“ din Caransebeş şi la festivalul „Luţă Ioviţă“ din Armeniş. La toate am luat premiul I. Aşadar, mă leagă amintiri frumoase şi trăiri deosebite de acest judeţ, mi-s dragi cărăşenii ăştia frumoşi. Le dăruiesc din suflet albumul meu.
JCS: Un gând pentru cei care te cunosc și te iubesc?
R.N.: Să asculte cu drag tot ceea ce cânt eu și să mă aprecieze sincer.