REŞIŢA – După europarlamentare, când spuneam că Victor Ponta e mai curând îngrijorat decât bucuros de scorul cu care a obţinut acea victorie, mă aşteptam la ce avea să urmeze. N-am fost surprinsă de panica în care au intrat brusc social-democraţii (aveau destule motive), de pomenile electorale de la microbuze şcolare până la biserici, de dragostea subită faţă de cetăţenii români din Republica Moldova, de partidul lui Tăriceanu sau de „dezvăluirile senzaţionale“ despre Johannis. Aberante pentru omul de rând, astfel de lucruri sunt cât se poate de banale în politică şi se practică şi pe la alţii. Însă eram curioasă cu ce noutăţi vor veni Ponta şi Dragnea, pentru că vechile scenarii, bazate pe umbrele, mălai şi alegători atât de loiali încât votează şi de pe lumea cealaltă erau cam depăşite.
Era nevoie de ceva nou şi trebuie să recunosc despre ce s-a întâmplat săptămâna trecută că nu m-a dezamăgit. Nu oricine era capabil să „adoarmă“ cu atâta rapiditate o lege pentru a aduna samsarii locali de voturi cu numai câteva săptămâni înaintea alegerilor. Culmea ipocriziei, cel care până acum doi ani ţipa alături de PNL că tiranul de la Cotroceni conduce ţara prin ordonanţele lui Boc, fără să ţină cont de parlament, organul suprem al democraţiei, a procedat acum exact la fel. Măcar Boc mai avea uneori şi un motiv mai mult sau mai puţin întemeiat (tăierea pensiilor şi salariilor, de pildă, a permis bugetului să se echilibreze).
Pe când singurul motiv al lui Ponta este să câştige alegerile din noiembrie, indiferent prin ce mijloace. Ordonanţa sa nu ajută cu nimic bugetul, administraţia locală sau centrală şi nici pe românii de rând; nu are niciun alt efect decât să atragă câţi mai mulţi aleşi locali în PSD sau în partidul lui Tăriceanu (doar este clar că social-democraţii vor un tur 2 între Ponta şi Tăriceanu). Partidul lui Tăriceanu nu este decât o scuză oferită celor care vor acces la ciolan dar nu sunt pregătiţi încă să treacă direct la social-democraţi.
Şi nici nu-i va fi greu să facă asta. Opinia publică este mai preocupată să afle cine pe cine provoacă să-şi toarne găleata cu gheaţă în cap, iar opoziţia… Tot ce a putut până acum marea dreaptă unificată, coagulată, integrată şi aranjată a fost să bocească pe la uşile ambasadelor cu jalba în proţap: „Veniţi să ne salvaţi statu’ de drept!“
În aceste condiţii, Victor Ponta merită din plin să fie preşedinte al românilor. Sau, mai bine zis, românii merită să îl aibă preşedinte pe Victor Ponta.