Timpul: Spune-ne câteva lucruri despre mediul în care activezi.
Daniela Bosioc: Micromediul în care lucrez este un birou din care fac parte opt persoane, care administrează programul de voluntariat al Naţiunilor Unite pentru misiunea din Sudan. Macromediul în care lucrez este complex: o ţară cu conflicte, care prezintă provocări din punct de vedere climatic, politic, cultural, o ţară mai puţin dezvoltată.
Timpul: Ce înseamnă „voluntar al Naţiunilor Unite“?
D.B: Pot lucra ca voluntari pentru Naţiunile Unite persoanele care au un profil profesional bun sau chiar foarte bun. Este nevoie de minim trei sau cinci ani de activitate profesională. Vin să lucreze ca voluntari medici, electricieni, ingineri, farmacişti.
Timpul: Cum se recrutează voluntarii?
D.B.: Primul pas este să te înscri în baza de date unvolunteers.org. În urma unui interviu, este selectat candidatul care are experienţa cea mai relevantă pentru un domeniu anume.
Timpul: Unde locuieşti în Sudan?
D.B.: Fiecare trebuie să îşi caute o locuinţă pe care să o închirieze, să o împartă cu cineva. Voluntarii primesc o alocaţie de cazare, de masă etc. Banii sunt suficienţi, nu trebuie să îmi fac griji în privinţa mâncării.
Timpul: Ce îţi place la munca pe care o faci?
D.B.: Îmi place să văd oamenii mulţumiţi. Aşa îmi văd eu misiunea. Cel mai interesant lucru este că intru în contact direct cu oameni din foarte multe ţări. Avem voluntari din peste 60 de ţări.
Timpul: Există şi lucruri care te-au dezamăgit?
D.B.: Un sistem atât de mare şi de complex cum este cel al Naţiunilor Unite are şi rateuri. Nu întotdeauna te adresezi unei nevoi care există sau care nu s-a modificat. Uneori vreau reacţii mai rapide, mai eficiente, şi asta pentru că am obişnuit să activez într-un mediu asociativ, unde nevoia era imediat identificată şi se răspundea eficient.
Timpul: Ce lucruri ai învăţat din această experienţă?
D.B.: Am devenit mai tolerantă. Faptul că am mers într-o ţară dificilă ca şi context social, politic, deloc uşoară ca şi limbă, a fost o provocare. Cred că am elanul voluntarist de a salva, de a ajuta, dar în acelaşi timp am vrut să mă autodepăşesc. Faptul că mi-am depăşit limitele, îmi dă încredere. Ştiu cât pot face şi ce pot face. Lăsând modestia la o parte, acolo am fost apreciată pentru munca mea. Acest lucru te face să fi mândru de tine.
Timpul: De la ce vârstă ai început să activezi ca voluntar?
D.B.: Am început la 19 ani. Am avut şansa de a ajunge în mediul asociativ din Reşiţa. Am intrat în contact cu Asociaţia Cogito şi cu Daniela Lupşan de la Direcţia de Tineret.
Timpul: Cum este perceput voluntariatul în România?
D.B.: Voluntariatul are o conotaţie negativă, deoarece, în timpul comunismului, era mai mult o obligaţie. De aceea este interpretat ca o activitate de timp liber, ceea ce este greşit.
Timpul: De ce le lipseşte tinerilor iniţiativa? Crezi că le este teamă să îşi expună ideile în public?
D.B.: Da, sunt valabile şi aceste aspecte. Există teama de ridicol, dezamăgirile din viaţa de zi cu zi, senzaţia că oricum nu contează ce faci, până la a nu descoperi locul, ocazia, momentul, grupul şi activitatea care te interesează, la care poţi să îţi aduci contribuţia.
Timpul: Ce mesaj ai pentru tinerii care doresc să fie voluntari?
D.B.: Sper ca experienţa mea să fie o dovadă că se poate. Multe cred că nu se poate, nu din Reşiţa sau numai dacă ai relaţii. Fiecare ar trebui să înceapă prin a căuta oportunitatea de a se afirma. Cred în voluntariat, în cât de benefic este pentru dezvoltarea profesională şi personală a tinerilor. O astfel de experienţă lărgeşte orizontul de cunoaştere.
Carte de vizită:
Nume: Bosioc
Prenume: Daniela
Data şi locul naşterii: 13 decembrie 1980, Reşiţa.
Studii: masterandă în „Management în cooperarea internaţională, voluntariat şi ONG-uri“ (Santiago de Compostela).
Activitate profesională: coordonator de activităţi de tineret în Reşiţa şi Spania, membru în biroul de administrare al Programului de Voluntariat al Naţiunilor Unite.
Oana Copocean