Ca replică la raportul Comisiei Europene, grupul PSD din Parlamentul European a răspuns într-o manieră la care nu se aştepta nimeni.„Este cel puţin ciudat faptul că nimeni nu este acuzat în dosare legate de marile firme europene-în ciuda unor informaţii apărute în presă în ultimii ani-fapt care ne-ar putea duce cu gândul la o conivenţă periculoasă între oficiali europeni şi factori politici implicaţi în acte de corupţie, atât în calitate de corupţi cât şi de corupători. Asemenea acte de corupţie implicând firme sau lobişti politici străini sunt cele care au distorsionat raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa românească, în scopul de a transfera banul public în patrimoniul privat”, au afirmat europarlametarii români.
Fără discuţie, un sâmbure de adevăr(nu cât unul de cireaşă, ci cât unul de piersică) există în aceste afirmaţii. Averea naţională a fost jefuită ca în codru, prin intermediul unor companii multinaţionale sau al unor escroci europeni care au găsit teren fertil într-o ţară în curs de aderare (pentru că atunci s-au dat marile tunuri) sau proaspăt membru, care tremură de frică şi se supune atunci când este folosit pe post de cârpă de spălat pe jos.
Sigur, toate porcăriile şi jafurile nu ar fi avut loc dacă românaşii noştri de rang înalt nu ar fi avut în sânge germenele corupţiei şi al îmbogăţirii peste noapte. Numai că acelaş lucru se poate spune şi despre onor europenii care au fost parte la jaf şi corupţie. A fost şi este o relaţie biunivocă între escrocii noştri şi escrocii lor, un fel de import-export în care nu se ştie în ce parte înclină balanţa deficitului.
Una peste alta, nişte români au îndrăznit să vorbească acolo, sus. Din păcate, s-a nimerit să facă pentru a le spune celor de sus că nu sunt mai buni decât noi. Poate că s-a spart ghiaţa şi vor vorbi şi despre cele bune. Iportant este că au vorbit…
S.T.