Faptul că profesorul Gheorghe Lazea, un cunoscut istoric şi analist al comunismului şi postcomunismului îşi publică în acest moment cartea, Teroare şi oroare în raiul comunist (Ed. Mirador, 2006) mi se pare simptomatic. Atât pentru destinul unei utopii care a traversat secolul XX şi acum cunoaşte ultimele ( ?) zvârcoliri, cât şi pentru destinul autorului, un om încă tânăr care şi-a amânat din onestitate debutul în volum. Un studiu aplicat al omului de la catedră, dar şi al unui cărturar extrem de informat şi pasionat, ivit din zona Făgăraşului, nu departe de satul natal al lui Octavian Paler.
Zonă în care rezistenţa anticomunistă a avut o tradiţie şi o motivaţie mai profundă. Şi pentru că îl cunosc destul de bine pe autor, aş adăuga că e cartea unui spirit liber, fără prejudecăţi. Un om liber şi valoros care a rezistat multor tentaţii (politica, de ex.) şi a rămas un simplu profesor de liceu, preferând investigaţia solitară şi întoarcerea la surse, la realitatea insondabilă a satului de la poalele Făgăraşului. Ştiam fără să fi citit cartea că puterea lui de muncă, inteligenţa şi memoria, fac minuni. O ştiam de pe vremea când organizam împreună expediţii, iniţiindu-i pe elevi în tainele muntelui. Am fost eu însumi, om prudent de câmpie, martorul unor întâmplări în care omul muntelui ieşea victorios în luptă cu necunoscutul şi dezlănţuirilor naturii. L-am admirat întotdeauna pentru calmul său, iar acum pentru gestul său de curaj, pentru stilul elegant şi clar al cărţii. Şi nu în ultimul rând pentru ironia fină pe care o degajă paginile. Unele elaborate, altele trăite.
O carte actuală
Profesorul Lazea a scris o carte despre sistemul totalitar pe înţelesul tuturor. Al tinerilor, unii dintre ei vizibil dezinteresaţi, dar şi pe înţelesul oamenilor simpli, al nostalgicilor ( nu puţini) şi al politicienilor incorigibili. Din bibliografia bogată, autorul a ales cărţile cele mai savuroase şi analizele cele mai obiective. Neuitând să facă trimiteri la istoricii arădeni şi la documentele deţinuţilor politici din această zonă. Cât despre actualitatea demersului său, să-l lăsăm chiar pe istoric să pună întrebări. Apropo de recentul spectacol al condamnării comunismului în parlament : « la ce bun o condamnare a comunismului, formală şi lipsită de orice efecte juridice, dacă parlamentul ţării este plin de « lustrabili » care propagă demagogia, chiar şi discursuri anticomuniste, în absenţa unei legi a lustraţiei, şi asta la 17 ani după prăbuşirea comunismului ? Gheorghe Lazea