Cel puţin, asta mi-au demonstrat zecile de telefoane pe care le-am primit vineri la redacţie, telefoane prin care am fost rugată să corectez faptul că i s-a atribuit titlul de conferenţiar universitar şi nu pe acela de lector. Mai exact, Claudia Andriţoi este lector, şi nu conferenţiar cum am promovat-o noi.
Ori, eu consider că nu s-a greşit. Nu suntem cadre universitare pe aici pe la Jurnal CS (oricum UEM nu şi-ar dori oameni spinoşi pe acolo), dar măcar ştim că, după ce susţii o teză de doctorat, poţi să fii conferenţiar. Şi atunci, unde e greşeala noastră? Mai mult, cineva ne spunea să corectăm acel titlu pentru că există riscul ca Bucureştiul să nu acorde Claudiei Andriţoi acest grad de conferenţiar. Lucru mai penibil de atât nu am putut auzi.
E adevărat că Jurnal CS ajunge la Guvernul României, e adevărat că portalul CAON e partener al Ministerului Afacerilor Externe, dar de aici şi până la a spune că un cuvânt scris în acest ziar influenţează acordarea unui titlu universitar pe care această femeie l-a obţinut oricum mi se pare o explicaţie de cea mai joasă speţă.
Mi se pare penibil ca oameni din una dintre cele mai importante instituţii din judeţ să sune un redactor-şef şi să ceară astfel de lucruri. Mi se pare urât că într-o instituţie de învăţământ superior să mai existe astfel de mentalităţi. De ce nu sunaţi, domnilor, şi atunci când în cadrul universităţii dumneavoastră se întâmplă şi lucruri bune? De ce nu sunaţi la Jurnal CS să ne spuneţi de realizările colegilor (promovate de Jurnal CS) şi nu doar lucrurile urâte care se întâmplă acolo (uitate de atâtea ori tot de Jurnal CS pentru binele judeţului şi pentru că acest ziar se respectă prea mult), ca de altfel în orice instituţie?
Eu nu o cunosc pe această doamnă Andriţoi, însă o apreciez pentru rezultatul obţinut, la fel cum am puterea să apreciez orice om care realizează ceva în viaţă. La fel cum aş vrea să scriu toate ziua de lucruri bune, de oameni inteligenţi, de fapte frumoase.
E corect să intre două instituţii în conflict doar pentru un cuvânt şi acela scris negreşit? Eu cred, în continuare că în UEM lucrează doar oameni inteligenţi, oameni vertebrali (sau cel puţin asta presupun din moment ce sunt acolo) şi sper ca unii dintre ei să lase ca de lucrurile prosteşti ale vieţii să se ocupe cei care nu au ce face. Demonstraţi că UEM este o instituţie serioasă şi respectabilă, pentru că dacă dumneavoastră, cei care sunteţi acolo, nu vă apreciaţi valoarea şi pe cei din jur, nu o să vă aprecieze nimeni. Şi dacă aţi pierdut respectul, aţi pierdut tot…
Nina Curiţa
[email protected]