Pentru o bucată de vreme, instituţiile statului au părut preocupate de acest subiect însă, până la urmă, tot ce s-a făcut au fost acele „buline roşii”, care avertizau că un anume imobil prezintă risc major de prăbuşire în eventualitatea producerii unui cutremur.
Ordonanţă de Guvern
În luna ianuarie a anului în curs, era emisă Ordonanţa de Guvern nr.14/2006, prin care era modificată O.G. 20/1994, privind măsurile pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. Conform Ordonanţei amintite, administraţiile locale aveau obligaţia ca în termen de nouă luni de zile să întocmească situaţii cu imobilele care prezintă risc seismic ridicat.
Socotind nouă luni de la data emiterii ordonanţei, adică din ianuarie, reiese că în luna octombrie trebuiau finalizate situaţiile în baza cărora urmau a fi primite eventuale fonduri guvernamentale pentru consolidarea clădirilor.
Nu există experţi
În baza acestei ordonanţe, Compartimentul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Caransebeş a primit în luna iunie a acestui an o adresă de la Consiliul Judeţean prin care se solicita trimiterea unei situaţii privitoare la clădirile p+3, construite înainte de 1978, care necesită consolidare. S-a răspuns printr-o altă adresă, trimisă atât C.J. cât şi Inspectoratului de Stat în Construcţii, în care se solicită sprijinul unui inspector de specialitate pentru întocmirea acestei liste, întrucât primăria nu are un expert şi nici fonduri pentru a-i achiziţiona serviciile.
Aşa că, în mod cert, termenul va expira, şi ordonanţa guvernului va rămâne printre multele acte normative adoptate pentru că „aşa cere Europa”, fără a se trece şi la acţiuni concrete. Iar Caransebeşul, deşi are destule clădiri vechi, nu va beneficia de fonduri pentru consolidarea acestora, cazurile cele mai fericite fiind Palatul Korongy şi Fostul Pavilion Ofiţeresc, imobile achiziţionate de proprietari privaţi.
Iulius Pîrvu