ORAVIŢA – Problema Sanatoriului de la Marila a fost readusă în actualitate zilele trecute la nivel judeţean, în cadrul Comisiei de dialog social, când Dragoș Luca, directorul DSP, explica faptul că autorităţile n-au bani pentru reabilitarea acestui obiectiv, salvarea putând veni doar pe fonduri obţinute la nivel naţional.
Oficialul spunea că tuberculoza nu este boala mizeriei, a sărăciei sau a muncitorimii, așa cum s-a susţinut în trecut, întrucât, de exemplu, Londra este orașul cu cea mai mare incidenţă a acestei afecţiuni, și nu se poate afirma despre capitala Marii Britanii că ar fi un oraș mizerabil. Iar în ţara noastră Sibiul, care a fost capitală europeană a culturii, este una dintre localităţile cu o incidenţă mare a tuberculozei. Prin urmare, gradul de răspândire a afecţiunii ţine de aglomeraţia urbană, motiv pentru care Caraș-Severinul are un oarecare avantaj, acest factor fiind foarte scăzut.
„Ministerul Sănătăţii a aprobat zece miliarde (lei vechi – n.r.) și s-au reabilitat cele trei secţii unde sunt cronicii și pacienţii TBC, spunea Dragoș Luca. Dar nu înseamnă că s-a rezolvat problema acestui spital. După cum știţi, spitalele au fost descentralizate și în momentul de faţă modul nostru de intervenţie în reabilitarea fizică a acestui spital practic nu mai există – mă refer la Ministerul Sănătăţii – decât în măsura în care el va fi preluat prin decizia Ministerului Sănătăţii, în structura acestuia, și atunci el poate să investească bani pentru acest spital, fiind considerat de interes regional sau chiar naţional”.
„Consiliul local nu are bani sufi cienţi în momentul de faţă, clar că Primăria Oraviţa n-are bani să reabiliteze fi zic această clădire, explică directorul DSP. Asta dacă se dorește păstrarea cu structura și cu specifi cul actual. Însă fi ind niște spaţii foarte generoase acolo, dacă ne aflăm pe un trend descendent să zicem cu TBC-ul – deși peste doi ani ne putem trezi să crească, deci nu putem anticipa aceste lucruri –, se pot organiza și alte activităţi acolo, la decizia consiliului local sau a Ministerului Sănătăţii, se pot găsi fel și fel de parteneriate public-private sau în care să se pună la dispoziţie spaţiul respectiv pentru alte activităţi. A nu se interpreta că în momentul de faţă – că am mai avut întrebări la un moment dat – există ceva concret, o propunere din partea cuiva de a se organiza ceva acolo. Dar este o idee generoasă și poate fi folosit foarte bine acest spaţiu, cu atât mai mult cu cât se afl ă într-o zonă privilegiată, cu încărcare foarte mare de ioni negativi, ceea ce este foarte rar. La Marila și la Herculane există această încărcătură benefică pentru sănătate. Sper că reușim să ne punem la aceeași masă consiliul local, Instituţia Prefectului, Direcţia de Sănătate Publică, Consiliul Judeţean, Ministerul Sănătăţii, de ce nu, și alte ministere, și se va găsi o soluţie pentru că această clădire merită într-adevăr folosită cum trebuie”.
Nicolae Drăgan, președintele BNS Caraș-Severin, spunea despre sanatoriul de la Marila că este o mănușă necesară derulării programului TBC, considerând totodată că „în momentul de faţă cei mai mari angajator sunt spitalele”. Liderul sindical a dat ca exemple „Oraviţa, cu 231 de angajaţi, Moldova Nouă la fel, Oţelu Roșu, chiar Reșiţa și Caransebeș”, unde numărul celor care lucrează în spitale face din unităţile sanitare mari angajatori ai comunităţii.
În viziunea sa, discuţiile legate de Marila sunt redeschise de la an la an, însă ar fi necesar ca factorii decizionali să pună umărul la treabă și să ia o decizie. „Am impresia că nu se dorește ca acel activ să redevină ce-a fost acel spital”, remarca Drăgan, apreciind că, dacă sanatoriul ar funcţiona în întregime, pentru Oraviţa ar însemna 300-360 de angajaţi. „Ar putea ca acest oraș cât de cât să renască. Există personalităţi din sistemul sanitar care nu doresc relansarea acestui spital (…). Doresc menţinerea acestui spital doar cu două secţii, pentru ca banii să ajungă la alt spital”, consideră liderul sindical.
Antoniu Mocanu