CARANSEBEȘ – În 2019, Ioana Pușcaș lansa prima sa carte de eseuri, intitulată „Purtând lentilele imperfecțiunii”. Recent, Ioana a „recidivat”, de data asta cu volumul „Poezia sufletului meu”, în care privește spre frumusețe prin iubire!
„Iubirea are o infinitate de definiții. Vă invit să definiți iubirea în fiecare zi a vieții voastre, în calitate de scriitori ai notelor muzicale în portativul vieții. Fiți creatorii propriilor destine, iar apoi dansați în ploaia de mister ce dezvăluie frumusețea prin ochelari de veșnic îndrăgostit”, afirma autoarea în cadrul lansării de la Galeria „Corneliu Baba”.
„Nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea”, spunea Lev Tolstoi. Ioana se limitează la puține cuvinte când vine vorba despre propriul său volum de poezie. Iar cuvintele scriitorului rus par cele mai potrivite pentru a descrie volumul în care autoarea are curajul de a vorbi cu delicatețe despre iubirea ei, cu suișuri și coborâșuri, în poezii datate sau nu, care parcă invită cititorul la tăcerea cu care să-i respecte iubirea.
Regretatul profesor Ioan Murariu a îngrijit lecturile Ioanei, i-a corectat prima carte și a îndemnat-o s-o scrie pe cea de-a doua, fiindcă era păcat ca Ioana să-și țină versurile doar pentru ea, ori să le arate doar mamei. „Am iubit și noi cândva după care ne-am refugiat undeva, ne-am reprimat aceste nobile sentimente omenești. Ioana a preferat să nu tacă. Se adresează cuiva impersonal, pe care-l așteaptă, după care tânjește, după care-i pare rău”, afirmă Ioan Cojocaru, directorul Casei de Cultură din Caransebeș.
Avocatul Laura Iancu remarcă reverberațiile cu lirica feminină română a poemelor prin care Ioana își deschide sufletul în iubire, în prietenie. Poezia Ioanei e starea de bine a primăverii, pacea toamnei, întoarcere spre credință, dar și strigăt de deznădejde a pierderii celor dragi ori iubirii. Poetului Ioan Jorz îi merge la suflet sinceritatea cu care Ioana scrie poezie. Autoarea realizează portretul unei persoane ideale, dar și autoportretul prin versuri cu muzicalitate și ritm deopotrivă exterior, dar mai degrabă interior. „Versuri pe care le scrii într-o perioadă de timp apasă ca o povară pe suflet. De aceea, era necesar ca Ioana să le publice pentru a putea merge mai departe”, sunt cuvintele poetului.
Lecturând volumul, profesorul Nicolae Borcean observă profunzimea deosebită, sensibilitatea, sinceritatea elogiului sublim adus de Ioana dragostei, cea mai nobilă virtute umană, de esență transcedentală care a creat lumea. „Nu ne aparțin nici adevărul absolut și nici perfecțiunea. Dar e frumos că mulți dintre oameni tind spre această perfecțiune”, descrie prof. Borcean cartea Ioanei.
Pentru ca un alt profesor, Stelian Bucă, să remarce pe lângă tema iubirii, pe cea a absolutului, a androginului, dar și a relației imposibile cu celălalt. În opinia sa, versurile Ioanei emană o fragilitate care trimite cu gândul la adolescență și, atâta timp cât copilul din noi încă trăiește, suntem spirite vii. Spiritul Ioanei dăruiește tuturor poezia sufletului ei…
JCS-Ionel Ivașcu
