ADVERTORIAL. Într-o mașină modernă, plasticul nu mai este un material secundar. A devenit o componentă structurală esențială, prezentă peste tot: de la barele de protecție și bord până la conducte, carcase electrice și elemente ale motorului. Astăzi, plasticul reprezintă aproximativ 12–15% din greutatea totală a unui autoturism, adică între 150 și 200 de kilograme, împărțite în peste 2.000 de piese diferite.
Dar ce se întâmplă cu toată această cantitate de plastic — inclusiv elemente aparent minore precum covorase auto universale, prezente în aproape orice habitaclu — atunci când o mașină ajunge la finalul vieții sale? Răspunsul este mult mai complex decât pare și spune multe despre provocările reale ale economiei circulare în industria auto.
De la mașină la deșeu: începutul unui traseu complicat
Când un vehicul este scos din circulație și ajunge într-un centru de dezmembrare, el intră în categoria ELV – End-of-Life Vehicle. În acest moment, procesul nu înseamnă pur și simplu „casare”, ci o succesiune de etape menite să recupereze cât mai mult material reutilizabil.
Prima fază este demontarea selectivă. Componentele care pot fi refolosite sau reciclate direct sunt îndepărtate înainte de orice proces industrial agresiv. Aici intră farurile, barele de protecție, rezervoarele de combustibil, panourile de uși sau anumite elemente interioare din plastic dur.
Aceste piese pot avea trei destinații:
– reutilizare ca piese de schimb,
– reparare și revânzare,
– reciclare directă.
Abia după această etapă începe partea mai dură a procesului.
Shredding și ASR: unde ajunge cea mai mare parte a plasticului
După demontarea inițială, restul vehiculului este compactat și trecut printr-un proces de shredding, adică zdrobire și mărunțire. Metalele sunt separate eficient și trimise spre reciclare, însă ceea ce rămâne — aproximativ 15–25% din greutatea mașinii — formează așa-numitul Automotive Shredder Residue (ASR), cunoscut și sub numele de „auto fluff”.
ASR este un amestec eterogen de:
– plastice de diferite tipuri,
– cauciuc,
– textile,
– spumă,
– sticlă și reziduuri fine.
Timp de decenii, acest material a fost considerat prea dificil și prea scump de separat, fiind trimis aproape integral la groapa de gunoi. Astăzi însă, lucrurile încep să se schimbe.
De ce este plasticul auto atât de greu de reciclat?
Una dintre marile probleme ale plasticului provenit din automobile este complexitatea materialelor. Într-o singură mașină se folosesc în medie aproximativ 39 de tipuri diferite de plastic, fiecare cu proprietăți, aditivi și tratamente diferite.
Multe componente sunt:
– vopsite,
– lipite,
– armate cu fibre,
– contaminate cu uleiuri sau alte substanțe.
Această diversitate face imposibilă reciclarea simplă, „la grămadă”. De aceea, industria a fost nevoită să dezvolte soluții tehnologice mai avansate.
Cum este reciclat plasticul auto astăzi?
În prezent, există trei mari abordări pentru tratarea plasticului provenit din vehiculele scoase din uz.
Reciclarea mecanică
Este metoda cea mai cunoscută și cea mai utilizată acolo unde materialele permit. Plasticul este sortat, mărunțit în fulgi, spălat și topit pentru a produce granule reutilizabile.
Această metodă funcționează bine pentru polimeri precum polipropilena (PP), folosită frecvent în elemente de interior sau caroserie. Limita sa principală este calitatea: plasticul reciclat mecanic poate avea performanțe inferioare materialului virgin.
Reciclarea chimică (moleculară)
Aici vorbim despre o tehnologie mai nouă, dar extrem de promițătoare. Plasticul este descompus la nivel molecular, revenind la componentele sale de bază. Rezultatul poate fi folosit pentru a crea plastic nou, cu proprietăți identice celui virgin.
Această metodă este ideală pentru plasticul amestecat sau contaminat, inclusiv cel din ASR, care nu poate fi reciclat mecanic.
Recuperarea energetică
Atunci când reciclarea nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau economic, plasticul este utilizat drept combustibil pentru producerea de energie. Deși nu este soluția ideală, este preferabilă depozitării în gropi de gunoi.
A doua viață a plasticului: unde ajunge materialul recuperat
Plasticul recuperat din automobile nu dispare. Dimpotrivă, el revine în economie sub forme surprinzătoare.
Noi componente auto
Tot mai mulți producători integrează plastic reciclat în modelele noi. De exemplu, BMW utilizează materiale provenite din plase de pescuit reciclate pentru covorașele unor modele recente, iar Volvo folosește PET reciclat și materiale din vehicule vechi pentru interioarele noilor generații de mașini.
Borduri, căptușeli, conducte de aer sau protecții ale roților sunt tot mai des realizate din plastic reciclat.
Construcții și infrastructură
O parte din plasticul auto este transformat în materiale pentru construcții: izolații, pardoseli, țevi sau panouri tehnice.
Bunuri de consum
Mobilier de exterior, containere, elemente pentru grădină sau chiar fibre textile pot avea la origine plastic provenit dintr-o mașină casată.
Obiectivele viitorului și presiunea legislativă
Reciclarea plasticului auto nu mai este opțională. La nivel european, obiectivul este clar: până în 2030, componentele plastice ale noilor vehicule trebuie să conțină cel puțin 25% materiale reciclate.
Unii producători au mers deja mai departe, stabilind ținte de 30–40% plastic reciclat în modelele viitoare. Această presiune accelerează investițiile în tehnologii de separare, reciclare chimică și design orientat spre demontare ușoară.
Plasticul nu dispare, se transformă
Când o mașină ajunge la final de drum, plasticul din ea nu ar trebui să devină un deșeu uitat. Deși procesul este complex și încă imperfect, direcția este clară: mai puține gropi de gunoi, mai multă reutilizare, mai multă valoare recuperată.
Înțelegerea acestui traseu ne ajută să privim automobilul nu doar ca un obiect de consum, ci ca un ansamblu de materiale care pot avea mai multe vieți. Iar în economia viitorului, exact acest lucru va face diferența.
