Luni au început, oficial, înscrierile în clasa I. Neoficial, înscrierile se fac de la începutul anului. Părinţii „se luptă“ pentru un loc la clasa învăţătoarei X, de la Şcoala Y. Cu toate că Inspectoratul Şcolar a anunţat şcolile că au prioritate copiii care locuiesc în apropierea instituţiei de învăţământ la care au fost înscrişi, în realitate lucrurile stau „puţin“ altfel.
Criteriile (reale) după care se fac înscrierile preşcolarilor sunt: câţi bani are părintele, pe cine cunoaşte, ce funcţie are, ce calitate au hainele pe care le poartă, ce tip de maşină are parcată în faţa şcolii.
Şcoala, în special dacă se vrea una de elită, nu se abate de la ele. Şi de ce ar face-o, când „părinţi cu bani“ înseamnă „o piesă nouă de mobilier pentru şcoală, cadouri scumpe, fond substanţial al clasei, mâncare delicioasă la serbări, o clanţă nouă la uşă“.
Sunt lucruri pe care oamenii ni le sesizează la redacţie. Şi tot ei se consolează spunându-şi: „Doar nu este obligatoriu să înveţe toţi la o şcoală cu pretenţii!“. Ce e mai greu? Să găseşti un loc de parcare în oraş sau un loc în clasa I pentru copilul tău? Se pare că a doua variantă, întrucât părinţii se plâng că înscrierile la şcoală au devenit o strădanie.
„Nu credeam că există aşa concurenţă. Dacă în clasa I e aşa, cum va fi la liceu şi la facultate? Nici nu vreau să mă gândesc la ce mă aşteaptă. Înscrierea la şcoală trebuia să fie un eveniment emoţionant, dar nu s-a rezumat decât la stres şi alergături“, ne spune o mamă, Mariana Râlea.
Tatăl Andreei, Liviu Popovici, a fost mai norocos: „Mi-am înscris fetiţa la învăţătoarea pe care a avut-o şi fiul meu mai mare. Nu au fost probleme pentru că am cunoscut-o pe dăscăliţă. Dar chiar şi aşa, abia am reuşit, pentru că primise foarte multe solicitări“.
„Dacă eşti copil de doctor sau de avocat, uşile îţi sunt deschise. Am văzut multe la viaţa mea şi ştiu ce mult poate face o cravată şi un costum de câteva milioane“, s-a destăinuit o bunică, Mona Jurka.