Şi, totuşi, se caută. În urma unui anunţ de acest gen, am fost curioşi să aflăm de ce persoana sau persoanele care au dat anunţul vor o mamă surogat, mai ales că în judeţ nu s-a mai auzit de astfel de cazuri.
Şi poate încă instinctul matern al unei mame normale, care are suflet, nu ar da voie la naşterea unui copil şi apoi la abandonarea lui.
Am sunat la numărul din ziar. Mi-a răspuns un bărbat. Nu am avut pretenţia să-mi spună numele, pentru că nici eu nu l-am spus. I-am spus doar că vreau să fiu mamă purtătoare de sarcină. „Familia a căzut de acord asupra acestui lucru şi e cea mai sigură cale de a avea un copil al meu, deoarece soţia nu poate face copii, iar la adopţie nu vreau să mă gândesc“ mi-a spus vocea de la celălalt capăt al firului.
Persoana respectivă m-a asigurat că recompensa, în cazul în care mă conformez cerinţelor lor, va fi pe măsură. L-am întrebat de unde are atâţia bani, astfel încât să cumpere o mamă. „Pentru că sunt un om cu bani şi nu vă va lipsi nimic în timpul sarcinii“ mi s-a răspuns. Dacă familia respectivă mă plăcea şi dacă mă conformam cerinţelor, din care mi s-au enumerat câteva, de genul să fiu un om sănătos, să am un aspect fizic plăcut, să nu am boli genetice, puteam fi aleasa. Nu mi s-a spus dacă a mai sunat şi altcineva. Restul condiţiilor unei astfel de înţelegeri ciudate şi pline de riscuri urmau să fie discutate în cadrul unei întâlniri. Întâlnire care, binenţeles, nu va avea loc.
Livia Almăjan