REȘIȚA – „Culoarea cuvintelor”, un volum de dialoguri între jurnalistul Vasile Bogdan și pictorul Petru Galiș, a fost lansat recent în cardul unui triplu eveniment avându-l în centru pe artistul plastic!
„Mai demult, am scris o carte alături de Bebe Cojocaru și vroiam una și cu Petru Galiș. Ideea m-a frământat mulți ani și a fost o mare bucurie să reușesc asta. Mai ales pentru că rar întâlnești un artist plastic care să știe să și vorbească atât de frumos. În carte veți găsi un om minunat, o operă foarte importantă”, afirma autorul despre cartea care, pe lângă cuvinte, conține și ilustrații realizate de Petru Galiș.
Volumul este exemplar pentru geografia spiritual-culturală și pentru amprenta locului unei culturi. Acel loc este Valea Almăjului, moștenire a spiritualității Banatului de Munte care-i urmărește pe amândoi și-i face să se înțeleagă deplin, chiar dacă uneori pot avea păreri opuse. Pe Galiș îl obsedează cifra 14 și-l urmărește de-a lungul vieții. Îl urmăresc părinții, tatăl un intelectual dus la canal, bunicul un intelectual care a avut norocul sau nenorocul să fie coleg de ucenicie cu Béla Kun, mama care nu avea obiceiul să-l certe prea mult ci să-i spună că vroia un copil asemenea tatălui. Dar copilul nu prea se dovedea asemenea tatălui. În paralel, Vasile Bogdan e urmărit în scrisul său de o moștenire almăjană de la bunica și de la mama.
„Această carte a tuturor povestirilor posibile se manifestă în cel puțin două limbaje. În carte e amintit și limbajul muzicii, fără de care Petru Galiș spune că nu există Banat. Aceste limbaje fac cartea una fundamentală pentru zonă, exemplară pentru identitatea autorilor și pentru ceea ce ar trebui să fie identități locale cuprinse într-o identitate națională și apoi universală”, vorbește criticul Ada Cruceanu despre cartea povestirilor. O carte apărută la capătul a doi ani de dialoguri, perioadă în care în care tenacitatea lui Vasile Bogdan s-a dovedit hotărâtoare.
„A venit la mine, m-a ascultat, ba chiar m-a provocat. Din când în când, îmi aducea rezultatul brut al discuțiilor noastre, câteva zeci de coli de unde fie tăia el, fie tăiam eu, pentru că altfel s-ar fi adunat foarte mult material. Cu iscusința lui și cu sinceritatea mea, uneori dusă până la gogomănie, iată ce-a ieșit”, descrie artistul Galiș cartea jurnalistului Bogdan.
La final, autorul a propus ca textul să fie animat cu imagini, punându-l la încercare pe artist să facă un alt fel de fragmentarium, asemenea cărții. Un fragmentarium în care Galiș a rupt schițele lucrărilor și le-a remontat după alte reguli. Semnele fundamentale ale lucrărilor sunt rezultatele rupturilor, cu propria lor dinamică și structură pe care Galiș a încercat să pună alte semne. Rezultatul? O expoziție arătată publicului într-un moment în care s-a încheiat o altă expoziție a artistului.
JCS-Ionel Ivașcu
