OCNA DE FIER – În ultimii ani, am publicat schiţe de portret pentru mai multe personalităţi bănăţene (mai ales din Banatul Montan), ajunse la o anumită vârstă, pe care în termeni populari o numim „schimbarea prefixului”.
Cel pe care îl omagiem pe 11 şi 12 aprilie împlineşte 90 de ani, este într-un fel mai aparte „ambasador” al acestui pământ, ale cărui comori ascunse a încercat întreaga viaţă să le aducă la lumină, cu propriile puteri. Constantin Gruescu, căci despre el este vorba, descendent al mai multor generaţii de mineri, el însuşi scormonitor în adâncuri, nu figurează pe nicio listă de vip-uri deşi este posesorul unei colecţii, putem spune unice, de flori de mină, pe care încă nimeni n-a îndrăznit s-o evalueze la centimă. Dar dincolo de evaluarea în sine a sutelor de exponate, trebuie să acordăm cinstirea cuvenită efortului de o viaţă întreagă de a aduna, din zona noastră şi de a le expune spre beneficiul tuturor.
Casa muzeu din Ocna de Fier, cunoscută sub numele de „Casa Binelui”, are pragul călcat de mii de vizitatori, din ţară şi străinătate, simpli turişti sau oameni de ştiinţă, copii sau vârstnici, aşa după cum atestă şi cartea de onoare a „Muzeului Gruescu”, carte ce numără 18 volume în care sunt consemnate împresiile acestora, între care găsim de la înalţi demnitari până la semnăturile unor modeşti care abia descifrează tainele alfabetului.
Multe ar fi de scris despre cei care au vizitat şi apreciat exponatele, rod al strădaniei lui Nea Costică, dar şi mai multe ar fi de consemnat despre valoarea ştiinţifică recunoscută a pieselor din expoziţie, în temeiul căreia a fost primit ca membru în Societatea de Ştiinţe Naturale şi în Asociaţia Internaţională a Mineralogilor din Basel (Elveţia). Încă ceva care nu trebuie uitat: la Ocna se află numai piesele pe care le-a reţinut colecţionarul, pentru că sute de alte piese au fost donate unor universităţi şi muzee, din ţară şi străinătate. Un spirit mercantil ar fi putut face adevărată avere, dacă şi-ar fi propus să comercializeze piese pe care a început să le colecţioneze din 1954. Adevărata avere a lui Constantin Gruescu este sentimentul de recunoştinţă pe care-l simte din partea celor care-i vizitează muzeul, aflat încă între pereţii casei sale. Este necesar să se ştie că Primăria Bocşa are în curs de amenajare un spaţiu muzeal pentru colecţia Gruescu, într-o clădire alăturată celei care găzduieşte Muzeul „Constantin Lucaci”, de asemenea figură emblematică a Banatului Montan.
Cu toată discreţia care i-a caracterizat întreaga muncă de colecţionare şi cercetare, în mineralogia estetică apare şi denumirea de „Macla Gruescu”, alături de alte numeroase roci şi cristale valoroase, cu calităţi energetice. Aşa cum am mai spus, n-a vrut bogăţie materială ci, după cum însuşi mărturiseşte, unica lui satisfacţie constă în faptul că: „Sunt înconjurat de bine şi fac oamenilor bine”.
Dacă ar fi să conchidem trebuie să spunem că mai ales la ceas aniversar, cum este cel de faţă, unui asemenea om merită să i se cânte mai multe imne de recunoştinţă; sunt rari asemenea oameni care îşi închină întreaga viaţă celor din jur.Mai trebuie spus că pentru a reuşi, clipele de cumpănă nu le putea depăşi decât având alături o femeie ca cea care este azi Tanti Mia. Cel care citeşte cu atenţie în cărţile de onoare va descifra printre rânduri şi nescrise gânduri de recunoştinţă adresate celei care a susţinut continu fiinţa spirituală a talentatului Om şi colecţionar. Amândurora „La mulţi ani!” şi cât mai grabnic împlinirea visului comun de a inaugura noul Muzeu „Constantin Gruescu”.
Titus Crişciu