O zi fără apă! Atât au îndurat reşiţenii sau, mă rog, majoritatea, pentru că unora cineva le-a închis robinetul mai devreme iar altora a uitat să-i dea drumul. Mulţi nervi, stres, tensiune, iar oamenii au ajuns să se îngrămădească sau să se certe în timp ce stăteau la coadă la izvoare pentru un bidon de apă.
Un adevărat exod a avut loc în după-amiaza zilei de 22 iulie, când mai tot omul şi-a îndreptat paşii spre cele câteva izvoare ale municipiului de pe Bârzava. Însă, deşi mulţi a stat la coadă la apă, nu toţi au luat în seamă plăcuţele pe care scria „Apă nepotabilă“…
Nu intrăm acum în detaliu asupra calităţii apei sau a culorii pe care şi-a menţinut-o suficient de multă vreme de la reluarea alimentării. Se ridică, totuşi, unele întrebări: câte izvoare şi fântâni mai avem în municipiu şi câte dintre ele mai sunt potabile? La acestea au încercat să răspundă angajaţii Serviciului de Gospodărie Urbană şi de Mediu din subordinea Primăriei Reşiţa. Serviciul cunoaşte existenţa în municipiu a unui număr de 16 izvoare, dintre care doar şase au apă potabilă – cel de pe str. Stâncilor, cele trei de pe str. Butovăţ, cel de la Renk şi cel de pe Aleea Albăstrelelor.
În afara lor, a mai fost analizată apa din şase izvoare, toate găsite nepotabile. Este vorba despre cel de la Cimitirul nr. 8, alimentat, am putea spune, cu apa scursă din morţi, pe care totuşi se bate destul de multă lume, precum şi cele de pe str. Merilor, din Triaj, de pe str. Caen, de pe str Victoriei şi de pe Aleea Zadei. Cât despre fântâni, „liber dreapta“, ca-n bancul cu Bulă.
Deşi ele există, municipalitatea – care este obligată să ceară şi să plătească verificarea calităţii apei din acestea – nu mai ştie despre ele decât că n-au mai fost nici decolmatate, nici curăţate, nici dezinfectate de cel puţin zece ani. „Dacă la izvoare mai deţinem informaţii cu privire la potabilitatea apei, la fântâni, acestea sunt aproape nule. Motivul principal – nu s-au făcut analize“, se arată într-un raport întocmit de Serviciul reşiţean de gospodărire. Se ştie în schimb că sunt multe la număr, 72, unele neamenajate, pline de gunoaie, lăsate în paragină din cauza zvonurilor că cineva ar fi aruncat în ele vreo pisică moartă… Lângă ele s-au construit grajduri, au fost afectate de ploile abundente sau chiar, am putea adăuga, au fost afundate în mocirlă după lucrări ISPA.
Şi totuşi, apa din ele deserveşte comunităţi întregi, care, în unele cazuri, n-au acces la reţeaua de apă potabilă, dintr-un municipiu în al cărui centru găsim indicatoare care ne servesc mesajul „Uniunea Europeană 0 km“…
Antoniu Mocanu