Trăim în era informaţională în care graniţele dintre state nu prea mai există decât la nivel psihologic, iar toleranţa şi înţelegerea faptului că oamenii sunt diferiţi au devenit câteva dintre valorile supreme. Numai că România rămâne ţara în care s-a coborât milităria din pod ori nuiaua din cui. Faptul că mulţi mai cred şi astăzi că bătaia este ruptă din Rai este demonstrat şi de un raport întocmit, recent, de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie din Caraş-Severin. Nu trebuie omis însă faptul că documentul este întocmit sub rezerva acelei vechi expresii: „în cazuri de familie/cuplu, poliţia nu se bagă“…
Potrivit raportului, în primul trimestru al anului, au fost sesizate nu mai puţin de 112 infracţiuni (adică şi-au demonstrat, pe calea instituţiilor jurisdicţionale, calificarea de infracţiune). În total, însă, oamenii legii au intervenit în 351 de cazuri de violenţă în familie, sesizate prin intermediul apelului unic de urgenţă, în anumite cazuri fiind aplicate şi sancţiuni contravenţionale. Dar ce înseamnă, din punct de vedere legal, violenţă în familie? Potrivit Legii nr.217/2003, aceasta este reprezentată de orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de către o persoană împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
„Pornind de la această prevedere a legii, la nivelul poliţiilor municipale şi orăşeneşti, au fost desfăşurate activităţi specifice de informare-conştientizare a cetăţenilor cu privire la formele de violenţă în familie şi sancţiunile ce pot fi aplicate în cazul săvârşirii unor astfel de fapte, medierea în cazurile de violenţă în familie, în centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, precum şi măsurile ce pot fi luate pentru protejarea victimelor“, se arată în document.
Din cele 112 infracţiuni sesizate, care aduc atingere unor relaţii de convieţuire socială, cele mai multe sunt raportate în mediul urban, 72, faţă de 40 la sate, arătând deschiderea pe care o manifestă oamenii în sesizarea autorităţilor în astfel de cazuri. Dintre acestea, 89 au fost infracţiuni contra familiei (54 în mediul urban, 35 în cel rural), 79 au fost de abandon de familie (47 la oraşe, 32 la sate), cinci au fost de rele tratamente aplicate minorului (trei în mediul urban şi două în cel rural), iar patru de nerespectarea măsurii privind încredinţarea minorului (toate la oraş).
„Din analiza cazurilor de violenţă în familie, a rezultat că majoritatea acestor fapte se produc spontan, fiind generate de stări conflictuale, manifestate pe fondul consumului de alcool“, concluzionează raportul oamenilor legii.
Antoniu Mocanu