REŞIŢA – Sculptorul bănăţean s-a aflat joi după-amiaza la Reşiţa pentru a-şi lansa un volum de versuri.
Aflat mai mereu pe drumuri, când în Germania, ţara de adopţie, când acasă, la Timişoara, oraşul de unde a plecat în urmă cu mai bine de 30 de ani dar unde se întoarce de fiecare dată cu mare drag, sârbul-român Bata Marianov trăieşte fiecare clipă la intensitate maximă. Când nu sculptează, sigur desenează sau pictează, iar când simte că nimeni nu-l ascultă, pune mâna pe condei şi scrie. Şi scrie de toate: memorii, proteste – „ca să scot dracii din mine“ spunea artistul cu umor –, proză şi, de câţiva ani, versuri. „Ca orice adolescent, am început şi eu prin a scrie poezie (…) Însă când l-am descoperit pe «strâmbă lemne» din mine, am zis gata cu poezia, cu romantismul. La foc cu ele! Şi m-am apucat să fac sculpturi. Cu timpul, mi-am dat seama că ceva nu-mi dă pace. Apărea câte un vers, câte o rimă, pe care am simţit nevoia să le aştern pe hârtie“, a mărturisit artistul. Aşa a luat naştere „Serenadă pentru surzi – poeme din exil şi desene de pretutindeni“, cea de-a şaptea carte din seria „Snopul nelegat“, care a fost lansată joi după-amiaza, sub bolta de viţă de vie a librăriei „Semn de carte“ din Reşiţa.
Vorbind despre volum, Camelia Duca, directorul Societăţii Metarsis, spunea: „Este o carte-obiect, elegantă, în care poemul îmbrăţişat de desen călătoreşte din Timişoara la Frankfurt pe Main pentru a se întoarce, întru odihna binemeritată, în Banatul Montan, la Gărâna-Wolfsberg“, unde Bata Marianov inaugura, în 1996, parcul de sculptură monumentală.
Versurile adunate în acest volum au fost scrise de autor de-a lungul mai multor ani. „Este prima mea carte de poeme, însă nu vreau să creadă lumea că mă lansez acum ca poet. Sunt versuri scrise sporadic, în timpul anilor, pe care le-am adunat şi pe care avându-le am făcut o selecţie şi m-am gândit să le lansez într-o carte. Poemele fac parte din mine, din trăirile mele, din amintirile mele, şi, parţial, au tuşe biografice“, a afirmat autorul.
Printre prietenii, scriitorii şi artiştii invitaţi la eveniment s-a numărat şi poetul Octavian Doclin, care a declarat: „Sigur, vocaţia principală a lui Bata Marianov este sculptura (…) Pictura, prin limbajul ei, se apropie prin lirism de poezie. Dar sculptura, limbajul acesteia, unde se află în raport cu pictura şi cu poezia? Ascultându-l pe Bata, citindu-l şi cunoscându-i lucrările de sculptură, am zis că totuşi, privite atent, sculpturile sale au o relaţie destul de strânsă şi cu pictura şi cu poezia sa“.
Legat de proiectele viitoare, artistul ne-a declarat că urmăreşte să publice şi volumul cu numărul opt din ciclul „Snopul nelegat“. Evenimentul de joi a fost organizat de Societatea de cultură şi artă urbană Metarsis.