Groparul… nimic, parcă nici nu observa. Zombi se apropie mormăind ameninţător spre gropar, urlă la el, de zboară şi cucuvelele din zonă, groparul nimic. Mai încearcă zombi de vreo trei ori, urlă, zbiară, scurmă pământul, ameninţă, cere să mănânce creier… groparul îşi vedea de treabă. Dezamăgit, zombi îşi adună mădularele şi se îndreaptă spre marginea cimitirului. Când să sară gardul, ZBANG! o cazma în ţeastă. Groparul: – Glumim, râdem, ne distrăm, dar… nu părăsim incintă!
