Iniţiată de profesorii Iosif Willer (Lugoj) şi Ilie Lina (Timişoara), pregătirea sa muzicală a fost continuată şi perfectată de Elisabeta Tomescu Ciomu şi maestrul Ştefan Gheorghiu (Bucureşti) şi a fost apoi asociată cu spaţiul cultural german, locul în care artistul s-a stabilit în 1982. S-a specializat acolo la Freiburg, cu Wolfgang Marschner şi a intrat în atenţia marelui violonist Henryk Szering, care l-a acceptat să îi fie alături pe scena de concert, în duble partituri violonistice.
Florin Paul a fost concert maestru al Filarmonicii din München (sub bagheta lui Sergiu Celibidache), al Filarmonicii din Stuttgart şi din 1994 este prim concert maestru al Orchestrei Radio din Hamburg.
Am considerat obligatorie această succintă informare asupra carierei aceluia care onorează în această săptămână scena simfonicului. Florin Paul a mai concertat acum câţiva ani la Arad şi revine în atenţia publicului de aici cu o partitura de mare spectaculozitate violonistică: Concertul pentru vioară şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski.
Este binecunoscut faptul că din punctul de vedere al rolului principal partitura vizează virtuozitatea, cultura de sunet şi ştiinţa interpretării iar când acesta este asumat de un maestru, motivaţia audiţiei este pe deplin sporită.
Partitură de notorietate, Concertul pentru vioară este prefaţat de o la fel de celebră uvertură, Italiana în Alger de Rossini şi urmată de una dintre simfoniile de cotitură ale secolului al XIX-lea, Eroica de Beethoven.
Pentru debutul unui concert, o uvertură de operă italiană reprezintă introducerea perfectă; ea este suficient de teatrală şi extrem de eficientă în relaţia cu auditoriul şi făcând uz de atributele ei iniţiale, conferă un sens cu totul aparte „intrării” în spectacol.
Italiana în Alger este opera cu numărul 11 în catalogul rossinian, a fost scrisă la vârsta de 21 de ani pentru publicul teatrului La Fenice şi aşa cum afirmase Stendhal, în biografia sa despre compozitor, reprezenta un subiect potrivit pentru iubitorii de plăceri ai Veneziei. Muzica la Italiana este unanim apreciată, pentru că este în acelaşi timp sentimentală, burlescă şi nu în ultimul rând…italiană.
Alegerea Eroicii ca final de concert îi apartine dirijorului Piero Papini, una din „gazdele” italiene ale ansamblului nostru simfonic , de numele căruia se leagă reuşite internaţionale recente. Eroica este o simfonie de proporţii întinse, o lucrare dramatică şi plină de forţă, de un impact emoţional inegalabil , inspirată de unul dintre cei mai puternici oameni ai timpului. Şi chiar dacă povestea dedicaţiei acestei simfonii este arhicunoscută, muzica acesteia este cea care atrage şi fascinează şi transmite mai departe lumii cultivate despre geniul şi universalitatea unui la inegalabil creator.
Codruţa Dogaru