Potrivit unui raport întocmit de Serviciul Public de Asistenţă Socială din subordinea municipalităţii de pe Timiş şi Sebeş – legat de reducerea abandonului şcolar timpuriu şi asigurarea participării copiilor romi la educaţia preuniversitară – cazurile de abandon şcolar sunt mai frecvente în rândul tinerilor aparţinând „grupurilor defavorizate şi este generat de sărăcie şi marginalizare, de costurile colaterale pe care le presupune învăţământul, chiar dacă este gratuit“. „Un fenomen îngrijorător îl constituie creşterea numărului copiilor romi care nu se înscriu la şcoală sau abandonează şcoala timpuriu“ scăzându-şi astfel şansele de integrare pe piaţa muncii, crescând totodată şi „riscul de excludere socială, iar efectul pe termen lung este căderea sub pragul de sărăcie, transmiţându-se astfel starea de sărăcie de la o generaţie la alta“.
Potrivit aceluiaşi document: „Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală“. Acest fapt atestă, încă o dată, că metodele coercitive, mai ales repetate, aplicate pe băncile sistemului nostru educaţional, şi aşa şubred, nu au în nici un caz rezultatele scontate. Şi asta pentru că urmăreşte aplicarea unei pedepse, nu îndreptarea sau evitarea unei greşeli.
În faţa unui astfel de fenomen, oficialităţile răspund cu planuri… În prima parte a acestui an, „personalul Serviciului Public de Asistenţă Socială Caransebeş, în colaborare cu cadrele didactice din unităţile de învăţământ, a întocmit un număr de 20 de planuri de servicii care au avut ca scop principal prevenirea abandonului şcolar“.
„O atenţie deosebită s-a acordat şi copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi din ţară, cu sau fără contracte de muncă, deoarece reprezintă o categorie expusă riscurilor şi situaţiilor de pericol, astfel încât personalul Serviciului de Asistenţă Socială Caransebeş a colaborat cu cadrele didactice în vederea identificării acestor cazuri. Anul acesta s-au efectuat un număr de 40 de verificări la domiciliul copiilor a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate“. În urma controalelor, s-a constatat faptul că oamenii plecaţi erau fie oameni aflaţi sub limita sărăciei, care trăiesc din ajutoare sociale, dar şi persoane care îşi doresc mai mult de la viaţă, care vor să le asigure copiilor bunăstare materială. Există, însă, şi efecte adverse: „Privarea de afecţiunea şi supravegherea părintească îi fac pe aceşti copii să devină vulnerabili în plan afectiv-motivaţional, riscând să abandoneze şcoala, începând să absenteze de la şcoală, devenind indisciplinaţi, diminuându-şi performanţele la învăţătură, suferind deviaţii de comportament, ori fiind atraşi de alţi tineri să comită fapte care nu corespund normelor aprobate de societate“.
În pofida numărului mare de persoane care muncesc pe dincolo, în prima parte a acestui an, doar un număr de trei persoane s-au prezentat la Serviciul Public de Asistenţă Socială Caransebeş pentru a-şi notifica intenţia de a pleca cu contract de muncă în străinătate, potrivit legislaţiei care are menirea declarată de a proteja cetăţenii români care lucrează în străinătate.
Antoniu Mocanu