REȘIȚA – În cea de-a treia seară a Festivalului Internațional „Scena ca o stradă“, care a umplut din nou sala de spectacole a Casei de Cultură.
Se pare că directorul festivalului, Dan Mirea, s-a ținut de promisiune și a adus anul acesta pe scena reșițeană doar spectacole de succes, care s-au jucat în țară ani la rând și continuă să facă valuri în rândul iubitorilor artei dramaturgice. Motiv pentru care și reșițenilor li s-a trezit apetitul pentru teatru, venind parcă în număr mai mare la spectacole. Au fost, de altfel, răsplătiți cu ceai marți seară, asta pentru că și spectacolul a durat aproape patru ore, cu trei pauze între acte și o întârziere neașteptată din partea trupei orădene. Întârzierea a fost cauzată, din păcate, de una din actrițe, căreia i s-a făcut rău, dar, pentru că festivalul trebuia să continue, a fost solicitată Ambulanța și, după ce i s-a administrat o injecție, spectacolul a fost salvat în aplauzele publicului nostru cald și primitor. Dar și ce a oferit pe scenă Teatrul „Regia Maria“ din Oradea a meritat așteptarea, pentru că trupa a intrat în forță cu musicalul „Scripcarul pe acoperiș“ de Joseph Stein, după povestirile lui Sholom Alecheim, în regia lui Korcsmáros György.
Reper cultural universal grație mesajului umanitar, umorului și sensibilității textului, acest musical este și o pagină importantă din istoria umanității, acțiunea fiind plasată la începutul secolului al XX-lea în Rusia țaristă, în perioada pogromurilor care determină plecarea evreilor din țară. În primul act este ilustrată viața de zi cu zi a unei familii obișnuite de țărani evrei din satul Anatevka în relație cu ceilalți membri ai comunității. Tevye este capul unei familii cu cinci fete de măritat, care încearcă să mențină tradiția iudaică, însă schimbările de mentalitate provocate de tineri, deși produc unele neînțelegeri, îl determină să se plieze noilor valori pentru unitatea familiei. Firul acțiunii se întinde, așadar, pe fondul istoric al tulburărilor dramatice generate în sânul comunității evreiești de atitudinea ostilă a autorităților și populației rusești. De la veselie, muzică și dans se trece în cealaltă extremă, la revoltă, disperare și, în cele din urmă, acceptarea sorții implacabile. Pentru că, nu-i așa, asemenea motto-ului spectacolului „viața e atât de șubredă…ca un scripcar pe acoperiș“.
Încă de la premiera din 2011, această producție s-a bucurat de un imens succes, atât povestea în sine fiind de impact, cât și amploarea distribuției, care solicită mulți actori, decorurile, costumele originale, dar mai ales muzica (cântată live de orchestră în fosă) și coregrafia care impresionează chiar de la început. Nu întâmplător acest musical a avut două nominalizări în 2012 la Gala Premiilor Uniter, este vorba de Ioana Dragoș Gajdo pentru rolul mamei (Golde) – cea mai bună actriță în rol secundar și Vioara Bara pentru cea mai bună scenografie. Richard Balint, de asemenea, a primit pentru rolul Tevye (capul familiei) premiul special al juriului la Festivalul „Atelier“ în anul 2012, precum și nominalizarea pentru cel mai bun actor în rol principal, iar Andras Lorand a primit premiul pentru cea mai bună coregrafie. Artiștii au fost aplaudați minute în șir cu repetate chemări la rampă, publicul extaziat, exclamând de mai multe ori binemeritatul „Bravo!“.