ANINA – Astăzi se împlinesc 14 ani de la teribilul accident minier care a secerat șapte vieţi dintr-un foc şi a distrus multe altele.
16 copii au rămas atunci orfani de tată. Șapte familii au rămas fără sprijin şi fără nicio direcţie în viaţă. Efectul de domino care a urmat în oraş a avut consecinţe dezastruoase asupra altor mii de suflete. Ca de obicei, la asemenea tragedii, politicienii zilei au venit în straie cernite, asemenea unor ciocli, să asigure opinia publică şi familiile îndurerate de tot sprijinul și empatia lor. Vorbe-n vânt, care au trecut la fel cum s-au stins şi lumânările aprinse pentru cei șapte ortaci care din subteranul negru al minei au plecat direct la Ceruri.
Deşi se anunţau tot felul de planuri măreţe pentru Anina, urmările le-am văzut cu toţii. Mina s-a închis, fabrica de şuruburi şi cea de cherestea s-au închis. Peste 1000 de mineri au rămas şomeri. Cancerul capitalismului românesc s-a extins peste micuţa şi pitoreasca aşezare a Aninei. Cele 7 suflete care ne-au părăsit atunci a fost doar începutul sfârşitului, pentru că de atunci Anina, aşa cum a fost odată, a murit şi ea.
An de an, în această zi, presa mai scrie despre nefericitul eveniment din 14 ianuarie 2006. Comemorări, aduceri aminte, gânduri bune etc. Pe toţi ne interesează, dar nu ne pasă suficient cât să şi facem ceva. Din gură e simplu să dai, dar concret nu s-a făcut nimic. Politicienii zilei nici măcar nu se mai folosesc de acest eveniment. E prea vechi şi nu mai generează interes şi capital de imagine. Au alte tragedii şi alte cadavre din care să se hrănească. Au alte familii şi alte comunităţi de minţit.
Ion Vasile Marc, Daniel Bălan Cristian, Virgil Schnaider, Daniel Vînău, Dan Puşcău, Matei Izvernar şi Gheorghe Marişescu sunt cei șapte mineri care au murit muncind ca să pună o pâine pe masa familiilor lor. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Oare amintirea lor îi bântuie pe cei care au lăsat Anina să moară şi au distrus viitorul copiilor lor şi al întregii comunităţi?
JCS-Flavius Militaru
