REŞIŢA – În această perioadă, comunitatea academică a Clujului readuce în prim-plan amintirea celui care a fost Academicianul Camil Mureşanu sau „Lordul Istoriei”, de la a cărui trecere în nefiinţă s-a scurs jumătate de deceniu!
Este şi motivul pentru care am considerat că merită să aştern câteva gânduri vis-à-vis de un Om, un Dascăl şi, totodată, un Mare Maestru al cuvântului de la care şi eu am învăţat cât de mult contează în viaţă Echilibrul, Erudiţia şi, mai presus de toate, arta de a deschide inimile.
Fireşte, în vremurile tulburi pe care le trăim şi în care tirania corectitudinii politice anulează sau relativizează, adesea, valori şi repere fundamentale ale comunităţii, a vorbi despre erudiţi de modă veche a căror eleganţă în comportament inspira tot timpul crâmpeie de glamour de Belle Époque, azi, toate acestea, în ochii multora, par uşor desuete dacă nu chiar ridicole.
Şi aleg, totuşi, să scriu despre un Om care, dincolo de numeroasele cărţi şi sutele de studii de Istoria Românilor conectate la Istoria Universală, a lăsat în urma sa un fel de a fi de care fiecăruia dintre noi îi este dor la un moment dat. Până la urmă, cine nu îşi doreşte să fie tratat cu respect, să se simtă valoros şi, mai presus de toate, convins că potenţialul pe care îl are, odată descoperit, poate deschide porţi largi spre viitor.
Aşa a fost Academicianul Camil Mureşanu din prima zi în care l-am cunoscut şi până în ultima când Viaţa în sine aşa a aranjat că trebuie să ne luăm rămas bun. Dar, pe toată durata acestui parcurs, în care am avut privilegiul de a admira şi de a învăţa cum se comportă un Lord de modă veche în familie, în societate şi la Catedra de unde a pregătit, cu măiestrie, generaţii şi generaţii, au rămas două aspecte la care se gândeşte orice tânăr care vrea cu adevărat să reuşească în viaţă, cucerind lumea: până la urmă, de ce unii oameni au puterea de a ni se imortaliza în suflet şi de ce tocmai aceştia, prin forţa cuvintelor, deschid inimi, transformând „pietre seci” în „mărgăritare de mare preţ”? Care este secretul marilor oratori care seduc generaţii şi generaţii?
La ora la care l-am întrebat pe „Lordul Istoriei” toate aceste lucruri, răspunsul primit a fost, iniţial, o misterioasă tăcere. Am crezut, atunci, că şi tăcerea în sine poate fi un răspuns, întrucât te îndeamnă să stai mai mult cu tine şi să te priveşti în oglindă pentru a revedea cine eşti de fapt, ce ai realizat până acum pe forţe proprii şi, mai presus de toate, încotro vrei să te îndrepţi.
Într-o bună zi, însă, cu ocazia unui examen dificil, am primit acel răspuns pe care doar un Lord ţi-l poate da în momentele de grea încercare. În faţa unui subiect dificil care echivalează cu povara unei pietre seci care te doboară, primul gând este să renunţi şi să scapi de povară. Uneori, deseori, fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă. Dar atunci când în faţa ta este un Lord, nu poţi fugi, întrucât, dacă fugi atunci, vei fugi mereu o viaţă… Rămâne aşadar Magia…Atunci şi acolo să faci din „piatră seacă” un „mărgăritar de mare preţ”, cu forţa minţii şi vibraţia inimii.
Sunt aproape două decenii de la acel moment când, sub bagheta unui Om elegant şi rafinat am învăţat că, în definitiv, nu este greu să deschizi inimile mulţimilor, dacă ştii cu adevărat de ce vrei să le deschizi şi, mai ales, ce vrei să faci cu ele pe urmă (…) Am rememorat acest moment, deoarece, acum la cinci ani de când un Dascăl remarcabil nu mai este alături de foştii săi studenţi, amintirea unui sâmbure de magie întăreşte, şi azi, în suflete acea certitudine potrivit căreia, întradevăr, Poet te naşti, Orator devii, dar până atunci, prin nobleţea inimii, poţi încărca cuvintele cu emoţii şi gânduri frumoase de aşa manieră, încât cine le primeşte să îşi poată deschide inima convins fiind că cel care îi trece pragul oferă un nou început şi un minunat răsărit…
JCS-Attila Varga
