La rândul său, Ioţcu spune că Ungureanu varsă lacrimi de crocodil, că vrea doar să-şi facă imagine.
Pe scurt, Ioţcu a votat împotriva unui proiect de lege care prevedea ca refugiaţii care şi-au abandonat agoniseala în ghearele imperiului sovietic să fie despăgubiţi, în măsura în care este posibil, prin intermediul Fondului Proprietatea. Ioţcu se apără, spunând că a votat împotriva proiectului promovat de către PSD pentru că nu avea avizul guvernului şi nici nu îndeplinea toate cerinţele unui proiect legislativ.
Nu ştiu care dintre cei doi are dreptate, dar nu pot să nu constat că acei oameni care au fugit din calea urgiei sovietice şi-au abandonat tot ce-au avut, iar acum se simt abandonaţi de către Guvernul României. Cunosc câţiva dintre refugiaţii care locuiesc în Arad. Sunt şi oameni care nu duc grija zilei de mâine, dar cei mai mulţi sunt oameni în vârstă, oameni necăjiţi, pentru care un mic ajutor ar fi însemnat mult. Ar fi însemnat în primul rând sentimentul că ţării lor le pasă de ei, aşa cum unei mame îi pasă de copii.
Poate că legea era prost alcătuită, însă mă cam îndoiesc. De prea multe ori am văzut cum legi bune erau respinse pe bandă rulantă, pentru simplul motiv că erau promovate de către opoziţie.
După ce trecea oarece vreme, erau repromovate, aproape fără nici o modificare, de către putere şi treceau cu sprijinul maşinii de vot, iar guvernanţii se împăunau cât sunt de buni. În cazul de faţă, chiar îi rog să „şutească” proiectul de lege, chiar dacă, prin adoptarea ei, nu cei care au avut iniţiativa vor câştiga capital electoral.
S.T.