În grădina liceului a fost plantat un arbore, îngrădit cu lanţ. De jur împrejur a fost pus beton. Arborele a fost smuls din pământ, lanţul furat şi betonul spart. Pe uşa nouă – de câteva milioane bune – de la intrarea în liceu sunt desene care nu mai pot fi şterse.
Din păcate, astfel de acţiuni nu pot fi împiedicate. Şcoala are un sistem de supraveghere video, dar camerele sunt montate în şcoală, unde sunt filmate principalele zone de acces.
Deşi s-a investit şi se investesc foarte mulţi bani în renovare, persoane care să îşi bată joc de munca altora se găsesc nu doar în afara şcolii ci şi în interiorul ei. Scaune rupte, mese scrijelite. Faianţa de la baie luată de pe pereţi şi aruncată în WC. Toate astea sunt operele elevilor.
Sancţiuni
Potrivit directorului adjunct Adrian Doxan, cei care distrug lucrurile din şcoală nu rămân nepedepsiţi. Fie plătesc daunele, fie înlocuiesc obiectul stricat. S-a ajuns să fie colectate chiar şi 15 milioane pe şcoală pentru stricăciunile făcute.
„Toţi proşti, eu deştept“
Majoritatea profesorilor recunosc că elevii din ziua de azi sunt greu de stăpânit şi nu mai au răbdare să asculte ce au de spus ceilalţi. Iar dacă vă faceţi timp să observaţi îndeaproape comportamentul unui elev, veţi constata exact acelaşi lucru. Elevul se uită „prin tine“ când îi vorbeşti şi probabil se gândeşte: „ce fraier îi şi ăsta“.
Aşa părinţi, aşa copii
Cineva spunea un lucru foarte înţelept: atitudinea părintelui se reflectă în atitudinea copilului. Părerea generală este că cea mai mare vină pentru comportamentul elevilor o au părinţii. „Copilul meu nu a făcut nimic“ este răspunsul care vine din gura oricărui părinte chemat la şcoală. Atunci, cum să mai înveţe un elev ce este responsabilitatea?
Oana Copocean