Se pare că România şi implicit judeţul Caraş-Severin au nişte caracteristici cel puţin ciudate şi anume: românii pleacă în străinătate să muncească, asta în timp ce o parte din investitorii străini vin la noi ca să se înbogăţească cu ajutorul puţinilor muncitori care au mai rămas în ţară.
Ciudăţenia merge şi mai departe, atunci când cei din străinătate spun că există români care de-a dreptul trudesc, iar patronii de la noi se plâng de faptul că românii sunt leneşi. Poate că sunt, dar poate că au motive. În Caraş-Severin sunt vacante în fiecare săptămână cel puţin 600 de locuri de muncă, de la posturi de director până la cele de femeie de serviciu.
La fel de adevărat este că foarte multe job-uri, cu excepţia celor care necesită experienţă, sunt fie pentru absolvenţi, fie pentru persoanele care au depăşit vârsta de 45 de ani. Foarte bine, am putea spune pentru că sunt cele mai vulnerabile categorii, însă trebuie menţionat faptul că patronii care angajează astfel de oameni primesc subvenţii de la stat şi le oferă angajaţilor un salar de 500 de lei, din care mai rămân cam 380 de lei.
Municipiul Reşiţa este un exemplu cât se poate de clar din acest punct de vedere, muncă multă salaraii mici (în anumite locuri). Chiar dacă vorbim despre un municipiu reşedinţă de judeţ, care se vrea un oraş modern şi al cărui autorităţi promit mereu investitori şi revitalizarea economiei. Atunci, de ce nu rămân reşiţenii? Poate pentru că s-au săturat să tot aştepte şi nu mai cred în minuni?
Deci, ne învârtim într-un cerc vicios: se spune că investitorii nu mai vin şi pentru că nu există muncitori, oamenii nu muncesc pentru că nu sunt investitori care să ofere locuri de muncă bine plătite. Primarii judeţului nu au ce face şi astfel angajează sute de oameni pe Legea 76 pentru că altfel ar fi, la propriu, muritori de foame. Numai că şi doamnele de la sat au simţit mirosul banilor străini şi preferă să vândă vacile şi să plece să îngrijească bătrâni în ţări în care nu ar fi visat vre-odată că ar ajunge. La fel fac şi tinerii de la oraş care preferă să culeagă căpşuni decât să muncească în judeţ pe 500-600 de lei.
Dar iată şi părerile câtorva reşiţeni: „Aş pleca în străinătate fără să mă uit înapoi. Aici unde să lucrez? E foarte greu să faci naveta, dar am o familie şi cred ca dorul de ei m-ar doborî. Până la urmă cred că voi pleca“, spune Mariana Stoica, o tânără mămică de doar 21 de ani.
„Chiar acum am sunt în vacanţă. Mumncesc în Spania de patru ani, doar aşa îmi pot ţine fiica la facultate“, spuen Vasile Niculae. „Reşiţa este la capătul puterilor. Nu se merită să munceşti aici, mai ales ca nu prea mai aiunde“, încheie Remus Ruşu.