REŞIŢA – În vreme ce contracte de miliarde se dau prin atribuire directă, pentru un leu s-a inventat o procedură specială… O toaletă publică reşiţeană a reuşit să ridice, zilele trecute, probleme neaşteptate de natură legislativă.
Şi asta pentru că, după ce a fost ridicată în Piaţa Tricolorului – implicând înlăturarea celorlalte care ajunseseră un pericol pentru sănătatea publică –, ea poate fi folosită în mod gratuit de către reşiţeni, pentru că taxa de intrare nu a putut fi încă instituită.
Chiar dacă ar părea ciudat pentru un primar care are multe lucruri importante de făcut, Mihai Stepanescu, edilul şef al municipiului de pe Bârzava, a iniţiat un proiect pentru a impune o taxă specială de un leu pentru folosirea unei toalete publice.
Însă s-a văzut nevoit să-l retragă pentru că, find vorba despre o taxă specială, pentru ca ea să poată fi percepută, este necesară punerea ei în dezbatere publică pe o perioadă de 30 de zile. Nu spunem că ar fi rău acest lucru, mai ales că este vorba despre o taxă, fie ea şi pentru folosirea unei toalete. Însă în aceeaşi şedinţă, cu o arcuire de antebraţ, consilierii au votat, cât ai clipi, un alt proiect privind execuţia bugetului local pentru trimestrul al doilea al acestui an, în care a fost vorba de sume cu mult mai mari decât s-ar fi putut încasa vreodată din folosinţa unei toalete.
Potrivit documentului care a primit cu brio girul consilierilor, în cel de-al doilea trimestru al anului, la secţiunea de funcţionare, municipalitatea a încasat 44,54 milioane de lei, faţă de 74,61 milioane cât prevedea iniţial bugetul, şi a cheltuit 44,46 milioane de lei, faţă de 76,12 milioane cât au fost în plan. La capitolul dezvoltare, veniturile s-au cifrat la 8,01 milioane, faţă de aşteptările iniţiale, de 18,78 milioane, iar cheltuielile la 7,63 milioane, faţă de 20,29 milioane prevăzute în forma iniţială a bugetului local.
Discuţii similare se pot purta şi pe alte subiecte. Un astfel de exemplu ar fi parcările sau garajele din spatele blocului, a căror amenajare sau construire trebuie aprobată de majoritatea consilierilor, cu organizarea de licitaţii etc. Atunci când vine vorba însă de paza Parcului Industrial reşiţean, unde e vorba de sume de câteva miliarde de lei vechi anual, s-a putut trece la încredinţarea directă, după cum spun reprezentanţii municipalităţii.
Cu alte cuvinte, legislaţia a introdus o birocraţie excesivă pentru demersuri mărunte, dar are scăpări în cele mai costisitoare aspecte…
Antoniu Mocanu