Caraş-Severin, Romania

Până nu demult, pragul singurului anticariat din Reşiţa era trecut de mulţi străini, care niciodată nu plecau acasă cu mâna goală. Iar oferta era una generoasă. De la agrafe pentru pălării şi vaze din antimoniu argintate, până la cristale de Boemia, tablouri, ceasuri şi icoane, datate şi semnate de prin anii 1910-1920. Întotdeauna cumpărau mai multe obiecte, pe care fie le păstrau, fie le vindeau mai departe sau le ofereau cadou apropiaţilor.

Comercializarea obiectelor de artă nu mai e demult o afacere profitabilă. Cel puţin aşa susţine Rodica Păducel, proprietara singurului anticariat din Reşiţa. Chiar şi aşa, femeia spune că pasiunea stă înaintea banilor, iar scopul meseriei ei este cel de conservare a trecutului: „Soţul meu spune că aşa cum intră cariile în lemn, aşa este şi microbul nostru pentru artă, pentru tot ceea ce este vechi, pentru lucrurile care au povestea lor. Deşi, de la an la an, vânzările merg tot mai prost, nu m-am gândit niciodată să renunţ la această afacere, căreia i-am pus bazele în 1997“.

Proprietara magazinul mai povesteşte că, declinul a început în urmă cu patru ani „atunci când strănii, principalii clienţi ai noştri, au simţit pentru prima dată criza economică. Asta a făcut ca vânzările şi comenzile noastre să scadă de la o zi la alta. Chiar şi la târgurile de anticariat din ţară, la care participăm cam o dată la două – trei luni, lucrurile nu stau mai bine şi asta pentru că puterea de cumpărare a românilor este tot mai mică“.

Clienţii anticariatelor sunt, în general, oameni de afaceri, cunoscători de artă, dar şi persoane pentru care tabloul nu este doar un obiect de decor. „Avem şi clienţi din Reşiţa, oameni care iubesc arta şi tot ceea ce este vechi. Am fost plăcut surprinsă să constat că şi tinerii sunt interesaţi de obiectele noastre. În general, aceştia caută mobilă, pentru decorarea casei, dar şi cadouri pentru cei dragi, cum ar fi cărţi, hărţi, tabachere, casete pentru bijuterii, sfeşnice, dar şi servicii argintate pentru ceai“, spune Rodica Păducel.

Şi cum vânzările au scăzut, colecţionarii s-au îndatorat după ce au achiziţionat mai multe piese de valoare de la reşiţenii care, pe timp de criză, şi-au scos vechiturile la vânzare. „Înainte oamenii veneau să ne vândă obiecte mai puţin valoroase, dar, în ultima perioadă, aceştia ne aduc colecţii tot mai scumpe. Nu ne permitem să achiziţionăm tot ce ni se oferă, căci, odată marfa cumpărată, ea poate rămâne la noi câţiva ani buni, lucru care ne blochează financiar şi pe noi“, a concluzionat proprietara anticariatului.

Roxana Nafiru