Aşadar, după cum declara Sorin Frunzăverde, noii adversari nu sunt de neglijat ci chiar de temut. Da, aşa e, dar teama mea e că hăţurile noii uniuni sunt ţinute tot de politiceni români. Şi, sincer, chiar crede cineva că acest ciudat mariaj va rezista încă nouă ani? Pe mine una m-ar mira să reziste chiar şi nouă luni după alegeri.
Trecând dincolo de diferenţele (teoretice) de ideologie, care nu prea contează nici pentru marile partide din Europa de Vest (exemplul cel mai bun fiind alianţele din Germania), va accepta un partid ca PSD, şi mai ales membrii săi importanţi, să ajungă culegători de voturi pentru Antonescu? Sau îi va accepta orgoliul acestuia din urmă pe social-democraţi ca aliaţi şi nu ca subordonaţi? Va putea PC-ul să-şi păstreze locul în faţa celorlalte două uniuni, UDMR şi UNPR, care vor abandona corabia lui Băsescu de îndată ce va începe să se scufunde? Şi, mai ales, vor accepta toţi membrii de rând ai acestor partide să vadă în această uniune o căsnicie serioasă în loc de o aventură? Sau va fi un fel de „te faci frate cu Antonescu/Ponta/Voiculescu până treci alegerile“?
Deocamdată, totul pare roz iar proaspeţii însurăţei se pregătesc de lunile de miere electorale pe care le au în faţă. Treburile vor deveni cu adevărat interesante abia atunci când inamicul comun, Traian Băsescu, va pierde puterea. Pentru că această previzibilă apropiere de moment lui i se datorează.
Amintiţi-vă că, acum nu foarte mulţi ani, liberalii se aliau cu democraţii pentru a da jos PSD-ul. Cândva, şi americanii au fost aliaţi cu ruşii. Cât timp exista pericolul german. Ce a urmat după, o ştiţi prea bine.
Dar, destul cu pesimismul ăsta şi mai bine să ne amintim că azi este sărbătoarea împrumutată a îndrăgostiţilor, Sf. Valentin. „Te iubesc“! Poţi să spui, să simţi, să arăţi. Azi şi în fiecare zi. Iubirea, o formă simplă şi, totuşi, atât de complicată a existenţei noastre, a schimbat oameni, istoria, lumea…
Nina Curiţa