La termenul de pe 15 septembrie, avocaţii generalilor în rezervă au cerut, în primul rând, achitarea lor, iar pe de altă parte, au solicitat magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) casarea sentinţei anterioare din aprilie 2007 şi restituirea dosarului la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale. Totodată, avocaţii lui Stănculescu şi Chiţac au mai cerut completului de 9 judecători ai instanţei supreme trimiterea dosarului la rejudecare, cauza aflându-se deja la al doilea ciclu procesual.
Atât avocatul lui Athanasie Stănculescu, cât şi apărătorul lui Mihai Chiţac au susţinut că foştii generali nu sunt vinovaţi de uciderea revoluţionarilor din Timişoara şi au invocat mai multe vicii de procedură, ca de exemplu, nulitatea urmăririi penale şi nelegala precizare a instanţei.
Revoluţionarii aflaţi în sală s-au arătat indignaţi de pledoariile avocaţilor şi au întrerupt, de mai multe ori, susţinerile acestora, acuzându-i că mint şi că denaturează adevărul istoric.
Concluzia avocaţilor celor doi generali în rezervă a fost că nimeni nu poate stabili cu adevărat ce s-a întâmplat la Timişoara, în decembrie 1989.
Procurorii au cerut magistraţior ÎCCJ să menţină hotărârea aceleiaşi instanţe din aprilie 2007.
În data de 5 mai, avocatul gen. (r) Victor Stănculescu, Alice Drăghici, a depus în instanţă, în dosarul Revoluţiei de la Timişoara, documente care ar arăta că la evenimentele de acum 19 ani ar fi participat şi străini dotaţi cu armament diferit de cel al Ministerului Apărării.
Alice Drăghici a declarat că din documentele depuse la dosar ar rezulta că printre forţele armate de la Timişoara s-au aflat şi cetăţeni străini dotaţi cu armament diferit de cel al soldaţilor Ministerului Apărării. Avocatul a susţinut că aceste lucruri ar fi demonstrate de jurnale ale Ministerului Apărării, declasificate la solicitarea lui Victor Stănculescu, referitoare la operaţiunile de la Timişoara din decembrie 1989.
De asemenea, printre documente s-ar afla şi rapoarte ale cadrelor participante la evenimentele din urmă cu 19 ani.
La finalul şedinţei de judecată din 5 mai, avocatul lui Stănculescu a declarat că din aceste documente rezultă că nu s-a putut stabili clar cine ar fi de vină pentru faptele petrecute la Timişoara.
Dosarul a mai fost amănat de Completul de 9 magistraţi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a judecat recursurile depuse de generalii în rezervă Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare şi degradare militară în procesul Revoluţiei de la Timişoara.
Potrivit motivării dată publicităţii în 5 decembrie 2007, Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac nu pot fi exoneraţi de răspundere penală, pentru că au executat ordinul lui Ceauşescu de a trage în manifestanţii de la Timişoara, ordinul fiind ilegal, cei doi generali ştiind de caracterul anticomunist al revoltei. Acelaşi document confirmă faptul că inculpatul Victor Atanasie Stănculescu a făcut parte din comandamentul care a condus acţiunea de reprimare a manifestaţilor de la Timişoara şi a exercitat cu “vădit exces de zel” atribuţiile ce i-au revenit în cadrul acelui comandament.
Aceasta a dus şi la numirea sa de către Nicolae Ceauşescu, în seara de 20 decembrie 1989, în funcţia de comandant militar unic al muncipiului Timişoara, se arată în motivarea sentinţei de condamnare a generalului(r) Stănculescu pentru Revoluţia de la Timişoara.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Mihai Chiţac, magistraţii au arătat că, din corelarea tuturor probelor, reiese că acesta a făcut parte din structurile de conducere a acţiunii de reprimare a manifestanţilor din Timişoara, că a exercitat şi el exces de zel, “implicându-se în mod vădit în executarea ordinului ce a avut ca urmare împuşcarea mortală a 72 de persoane şi rănirea altor 253 dintre care multe foarte grav”, se arată în motivarea aceleiaşi sentinţe. Magistraţii au arătat că, potrivit reglementărilor în vigoare, în decembrie 1989, comandaţii ce au dreptul să dea ordine poartă întreaga responsabilitate pentru legalitatea şi urmările ordinelor date.
Darea de către comandat şi executarea de către subordonat a unui ordin ilegal atrag răspunderea atât pentru unul cât şi pentru celălalt, susţin magistraţii care au apreciat că ordinul de a se deschide foc împotriva manifestanţilor avea un caracter vădit ilegal, nu era emis în baza prevederilor niciunei legi sau a Constituţiei şi, prin urmare, nu trebuia pus în executare, se mai arată în motivarea sentinţei.
Potrivit instanţei, inculpaţii au fost informaţi asupra caracterului anticomunist, de protest al manifestanţilor de la Timişoara şi aveau atât pregătirea cât şi experienţa necesară pentru a realiza caracterul ilegal al unui astfel de ordin. Magistraţii au mai apreciat că inculpaţii aveau posibilitatea să nu se implice în realizarea ordinului respectiv.
Magistraţii au respins cererea părţilor vătămate din acest dosar – răniţi şi familii ale celor ucişi în urma intervenţiei brutale a armatei – de a se schimba încadrarea faptelor de care sunt acuzaţi cei doi generali în rezervă ai MApN, de la “omor deosebit de grav” şi “tentativă de omor” la cea de “genocid“. Înainte de 21 decembrie, la Timişoara au fost ucişi 73 de protestatari.
Sursa: NewsIn