Viaţa femeii de 52 de ani este o adevărată poveste sau mai bine spus o dramă pe care numai în filme o putem vedea. Şi totuşi, aceasta este cruda realitate pe care numai Maria Foale a ştiut să o înfrunte.
Într-o lume unde cea mai mare tragedie este „să nu ai bani în buzunar“, există oameni care ne dau lecţii la ceea ce înseamnă „să ai greutăţi“. Rămasă văduvă pentru a doua oară, cu patru copii de mână şi fără venituri a reuşit să supravieţuiască şi într-o „cocioabă“. Am întâlnit-o pe femeie nerăbdătoare să ajungă la muncă.
Ea este cea care se ocupă de salubritatea Pieţei Reşiţa Nord şi era puţin îngrijorată să nu întârzie. Maria Foale are 52 de ani şi o experienţă dublă vârstei sale. Rămasă văduvă pentru a doua oară, înşelată de surorile soţului decedat, femeia a fost aruncată în stradă. Avea patru copii de întreţinut, iar singura sa salvare atunci a fost un vecin care i-a dat cocina de porci pe care dânsul nu o mai folosea.
Casă dulce… colibă
Nefiind în situaţia de a avea pretenţii şi-a aranjat cât a putut „căsuţa“, a acoperit cu placaje din lemn „ferestrele“ şi a pus un pat pe care ea şi micuţii să-şi aşeze capul pe pernă, noaptea. A trecut şi iarna şi „Numai eu ştiu cum am rezistat. Trăiam în pădure în acea cocină de porci şi aveam mâncare datorită vecinilor“, spunea femeia cu lacrimi în ochi.
Tot datorită oamenilor cu suflet a obţinut o „casă“ în căminele din Mociur. „Este mai bine ca înainte. Am venit la administratorul de la S.C. Pieţe S.R.L şi i-am spus povestea mea. M-am angajat aici şi acuma am un venit“, ne-a spus Maria Foale.
Necaz peste necaz
Chiar dacă are puţin, femeia trece de la un necaz la altul. Ieri i-a fost spartă casa, de unde i s-a furat un televizor şi o butelie. „Televizorul nu e o prioritate, că nu am curent. L-am primit şi îl ţineam în casă. Fără butelie e mai greu“, spunea printre suspine femeia.
Adrian Damian, administratorul de la S.C. Pieţe S.R.L, ne-a precizat că a ajutat-o pentru că ea chiar are nevoie. Când a aflat despre cele întâmplate, i-a cumpărat doamnei o butelie nouă, pe care i-am dus-o, împreună cu acesta, în piaţă.
Veselia care se vedea pe chipul feţei sale era de nedescris. Ne-a mulţumit cu lacrimi în ochi.