Adică probleme în faţa cărora, de multe ori, românii se văd cu mâinile legate iar viitorul copilului înseamnă o piatră de moară pentru prezentul părinţilor. Băncile şi companiile de asigurări par a le întinde o mână.
Asigurarea viitorului
Ne-am interesat şi noi la sediile judeţene ale companiilor care oferă asemenea servicii. Am aflat că este vorba despre poliţe de asigurare pentru părinţi, ai căror beneficiari sunt copiii. Reprezentantul uneia dintre companii sfătuieşte părinţii fie să încheie câte o asemenea poliţă pentru fiecare copil în parte, fie una singură pentru toţi copiii.
Viitorul copilului va fi asigurat prin plata unei rente periodice, timp de numărul de ani. Toate aceste detalii se stabilesc prin contractul încheiat între părţi. La finalul contractului, copilul are bani pentru a începe viaţa pe cont propriu. În cazul decesului unuia sau ambilor părinţi, compania se angajează să preia plata rentelor care trebuie achitate de părinţi.
Ce spun românii?
Am dorit să aflăm şi cât de „încântaţi“ sunt locuitorii judeţului de o asemenea perspectivă. Aşa că am discutat cu unii dintre posibilii solicitanţi ai acestor servicii. Daniel Durlanu se arată circumspect şi aşteaptă să se convingă de rezultate. „Încă nu am lucrat cu aşa ceva şi nu am văzut rezultate. Am auzit ceva despre lucrurile astea şi mi se pare că ar fi o idee bună însă veniturile noastre sunt cam mici. Cred că 25% dintre români îşi pot permite aşa ceva. Aş face-o şi eu dacă mi-aş permite“, ne-a spus strungarul de 33 de ani.
Şi Gigel Şutoi ar vrea să se convingă. „Lucrurile acestea sunt, deocamdată, la început. Lumea trebuie să se convingă şi mai vedem după aceea. Până acum nu am auzit despre sistemul acesta în care nu prea am încredere“, este părerea muncitorului de 49 de ani. Şi dl Şutoi opinează că doar un sfert dintre români îşi permit asemenea servicii.
După buzunar
Aceleaşi întrebări şi le ridică şi Nicolae Didu. „Copiii mei sunt mari iar lucrurile astea nu mă privesc direct. Însă nu ştiu cât e de sigur să faci un asemenea pas. Şi nu ştiu nici câtă lumă îşi poate permite să-l facă“, au fost cuvintele pensinarului de 56 de ani.
Acestea nu sunt singurele păreri culese de Jurnal CS. Din discuţiile cu cetăţenii, am înţeles că, înainte de toate, aceştia sunt preocupaţi de „rezervorul“ propriu, din care să-l poată alimenta pe cel al copiilor.
Ionel Ivaşcu