Arestarea lui Julian Assange, chiar la iniţiativa ţării care (cel puţin pe hârtie) susţine cel mai mult libertatea informării este o dovadă suficientă în acest sens. Assange este un australian de 39 de ani, care a înfiinţat, în urmă cu patru ani, site-ul WikiLeaks, un fel de agenţie de ştiri interzise marelui public.
Anul acesta, WikiLeaks a făcut dezvăluiri privind unele detalii secrete ale implicării autorităţilor americane în Irak şi în Afganistan. Aşa că, reacţia SUA era previzibilă; nici un om serios nu poate crede că guvernul american ar putea tolera umilinţa ca o mulţime dintre scheletele bine dosite în debaraua sa să fie scoase la lumină, cu atât mai mult de un australian necunoscut.
Culmea este că, în aceeaşi zi în care Assange s-a predat poliţiei londoneze, guvernul american anunţa găzduirea, în luna mai a anului viitor, a Zilei Mondiale a Libertăţii Presei.
Ironic, nu? Dar şi mai ironic este conţinutul comunicatului de presă, care descrie „îngrijorarea“ SUA faţă de „determinarea unor guverne de a cenzura şi reduce la tăcere persoane şi de a limita liberul schimb al informaţiilor“. Sarcasm, imbecilitate sau cinism? Şi nici nu e totul… „Marcăm astfel de evenimente precum Ziua Mondială a Libertăţii Presei în contextul angajamentului nostru de lungă durată de a sprijini şi extinde libertatea presei şi libera circulaţie a informaţiei în această eră digitală“.
Parcă pentru a sublinia acest lăudabil angajament, fostul guvernator de Alaska (şi aproape vicepreşedinte al SUA), Sarah Palin, cere vânarea „teroristului“ Assange, în timp ce MikeHuckabee, fost guvernator de Arkansas, ar vrea executarea pentru trădare a lui BradleyManning, soldatul responsabil pentru o parte din scurgerile de informaţii către WikiLeaks.
Doi dintre cei mai importanţi membri ai Partidului Republican, şi, după cum se zvoneşte, posibili candidaţi la alegerile din 2012 pentru preşedinţia aceleiaşi ţări a cărei constituţie, la primul amendament, spune clar: „Congresul nu va elabora nici o lege care (…) să reducă libertatea cuvântului sau a presei“.
Poate au importat şi ei modelul „democraţiei“ chinezeşti… Şi atunci, de ce să ne mai mire că în România preşedintele vede în presă o ameninţare la adresa siguranţei naţionale? Ca o ironie finală, Vladimir Putin (nici pe departe un adept înfocat al libertăţii presei) sugera săptămâna trecută că Julian Assange ar trebui să primească Premiul Nobel pentru Pace.
Nina Curiţa