În perspectiva aderării la spaţiul Schengen s-au făcut numeroase investiţii în dotarea Poliţiei de Frontieră. Au avut loc numeroase controale şi verificări, atât româneşti cât şi europene, încheiate, nu de puţine ori, cu laude pentru eforturile depuse de către autorităţile noastre.
Pe hârtie şi la nivel de declaraţii stăteam admirabil, aşa că opoziţia de acum a Germaniei şi a Franţei pentru aderarea ţării noastre la Schengen pare inexplicabilă. Cel puţin, la prima vedere. Însă, în realitate, explicaţiile sunt simple. Să nu ne uităm mai departe de judeţul nostru unde, pentru securizarea frontierelor din spaţiul Schengen, Poliţia de Frontieră a fost dotată de Ministerul de Interne la cele mai înalte standarde.
Lucru menţionat recent şi de către prefectul Octavian Ţunea: „Aveţi cea mai amplă dotare, peste 100 de autovehicule, mai bine de 20 de ambarcaţiuni şi un dispozitiv de 870 de oameni, care trebuie să aibe grijă doar de frontieră. Cu toate astea, încă există adevărate clanuri şi reţele de traficanţi în Caraş-Severin. Mă tot întreb: pe unde trec traficanţii pe care lucrătorii IPJ în prind prin judeţ? Ce fac vameşii? De fapt… ştiu ei ce fac!“
Într-adevăr, tot ce trece de vamă se regăseşte în pieţele reşiţene, pline de ţigări de contrabandă, şi nu e săptămână în care, pe drumurile judeţului, să nu fie descoperită cel puţin o maşină plină de cartuşe de ţigări, aduse, de cele mai multe ori, din Serbia.
Tot atunci, Ţunea declara, prevăzând parcă opoziţia franco-germană, că astfel de probleme pot afecta aderarea noastră la spaţiul Schengen.
Rămânem la „ştiu ei, vameşii, ce fac“.
Nina Curiţa