În viaţa de zi cu zi, nu ar fi o problemă prea mare. Mai râzi de ei, alteori îi compătimești, de cele mai multe ori ridici doar din umeri a lehamite. Însă, când un astfel de om e preşedinte al unei ţări, atunci începe să devină cu adevărat interesant… În ultima vreme, până şi faimosul Adrian „Good point“ Cioroianu pare doar un individ inofensiv, ba chiar de-a dreptul simpatic, în comparaţie cu veşnicul nemulţumit de la Cotroceni.
Traian Băsescu pare ferm hotărât să-şi cultive cât mai mult acest talent de a călca pe lângă, oriunde şi oricum – la inundaţii se răţoia la sinistraţi, recent îi îndemna pe români să trăiască pe spinarea Uniunii chiar în perioada în care statele membre încearcă tot mai mult să taie din cheltuielile sociale, iar acum, vrând probabil să dreagă busuiocul măcar cu „poporul“, a pus tunurile pe bănci.
Acest ultim atac al preşedintelui nu este greşit. Responsabilitatea la nivel mondial a instituţiilor financiare pentru această criză este mare, ca de altfel şi nesimţirea cu care se spală acum pe mâini cu seninătate, aruncând povara tot pe spinarea guvernelor, şi, implicit, a populaţiei. Iar dacă în România rolul lor nu a fost atât de important ca în alte state, asta nu înseamnă că acum au dreptul să se pretindă neprihănite. Dacă mulţi români se gândesc cu groază la ratele neplătite este şi pentru că au făcut prostia să se lase amăgiţi de tot felul de oferte de credite, care de care mai avantajoase şi mai iresponsabile, luând împrumuturi pe care respectivele bănci ştiau (sau ar fi trebuit să ştie) că nu le vor putea plăti nici măcar într-o perioadă prosperă. Mai ţineţi minte faimoasele credite doar cu buletinul, nu?
Greşit e doar momentul acestei ieşiri, unul cum nu se putea mai prost. Pentru că, în cazul în care mai e cineva care nu ştie acest lucru, în clipa de faţă România trăieşte din împrumuturi, inclusiv de la aceste bănci. Dacă tot vroia să se bage şi în aşa ceva (deşi tot nu înţeleg de ce un preşedinte de ţară trebuie să se implice în absolut orice), să le fi atacat acum câţiva ani, să fi cerut atunci moderaţie şi responsabilitate.
Atunci ar fi părut doar ciudat, acum pare desprins dintr-o discuţie „politică“ de pe banca din faţa blocului, la o tablă şi o bere la PET, altfel spus ceva nepotrivit pentru un preşedinte. Ceea ce mă duce cu gândul la o caracterizare a lui Traian Băsescu, ce ne vine de la un ziar britanic – „taurul din magazinul de porţelanuri“.
Nu vreau deloc să mă adaug numărului imens de critici ai preşedintelui, însă lehamitea pentru ceea ce e în jur mă face să mă întreb ce porţelanuri or fi văzut şi britanicii la noi? România a ajuns un bâlci şi vina este a tuturor. Toţi am permis haosului să se cuibărească aici…
Nina Curiţa