Te-ai dus acolo să faci şi tu un ban, iar veniturile „anexe“, pe care oricum nimeni nu ţi le controlează deşi toţi ştiu de ele, nu-ţi sunt suficiente; ai nevoie şi de leafa aia. Ai fi dat-o bucuros pe toată ca să nu te verifice cineva de restul banilor, dar, din fericire, coşmarul ANI s-a dus. De-ar fi la fel de uşor cu restul…
Acum, pe huliganii de la Realitatea îi mănâncă să-ţi ceară să renunţi la un sfert din ea. Cică să fii şi tu „solidar“. Solidar cu cine?
Cu mine, românul anonim care te fluieră, te înjură sau aruncă cu diverse chestii după tine? Cu mine, profesorul sau pensionarul care trăieşte din câteva milioane pe lună în timp ce tu nu iei decât vreo câteva zeci? Cu mine pârlitul de angajat pe care-l stoarce patronul tot pentru o leafă de nimic? Cu mine, cel care nu ştiu unde dracu să mă duc dacă sunt dat afară? Cu mine, amărâtul cu un butic căruia îi arunci în cap taxe şi impozite în timp ce ministrul cutare vrea bani europeni pentru propria firmă? Cu mine, unul din miile de farmacişti care rămâne fără farmacie, pentru că nu ai ştiut să sprijini sistemul sanitar? Nu… Solidaritatea are totuşi nişte limite.
Nu-ţi cere nimeni să locuieşti într-un butoi sau să umbli desculţ. Rolul de Diogene sau de franciscan nu ţi se potrivește, cum de altfel nu ţi se potriveşte nici să-i reprezinţi pe români. Sau poate ţi se potriveşte? În definitiv, ei te-au votat, îşi merită soarta…
Nu o să salvezi economia, n-or să se plătească pensiile şi salariile din cei 25% luaţi din leafa ta. Dar măcar o să simţi şi tu puţin ce înseamnă criza. O să te gândeşti de două ori înainte să mai vii la televizor şi să arunci cuvinte mari şi expresii sforăitoare despre austeritate, solidaritate sau uniune.
N-o să te mai plimbi doar cu maşina. Poate o să vezi şi tu cum e să mergi cu un tren împuţit. Sau o să te gândeşti şi tu că la iarnă s-ar putea să nu ai cu ce să-ţi plăteşti încălzirea. Sau cum e să-ţi cauţi un loc de muncă, pentru că nu toţi aveţi meserii consacrate. Şi poate atunci o să înveţi şi tu ce înseamnă responsabilitatea. Sau măcar să nu le ceri altora ceea ce nu eşti dispus să faci tu.
Nina Curiţa