Ce mai înseamnă pentru cărăşeni administrarea justiţiei? Adică împărţirea firimiturilor de dreptate, pe baza unei legi din ce în ce mai bolnave, de către cei care s-au născut pentru a purta în mâini, legaţi la ochi, pâinea şi cuţitul… Ajuns în faţa palatului cărăşean de justiţie, omul simplu, împins în faţa dreptăţii cu căciula în mână, cu capul plecat ca în faţa unui templu în care odinioară se credea că divinitatea supremă împarte dreptatea, nu mai are sub ochi aceeaşi privelişte de zigurat comunist! Ci de unul renovat cu materiale luxoase, îngrădit, îmbrăcat cu termopane şi aparate de aer condiţionat.
Cum e atmosfera înăuntru? Dar să trecem la ceva ce ne doare: divorţurile. Mai ales cele în care se decide soarta unor copii. În trecut, puteaţi avea parte de judecători, mai ales din partea sexului frumos, care îşi pregăteau poezia pentru fiecare caz… „Întârzie de la serviciu?“, „Bea?“, „Vă bate“, „Vă înşeală“ şi multe alte întrebări asemănătoare unui chestionar demonstrau că balanţa oarbă a justiţiei s-a împiedicat spre a umple doar paharul uneia dintre părţi. Acum lucrurile stau altfel. Sau, poate, sunt ceva mai subtile. Magistratul, tot la feminin: „Dar contribuie şi ea (soţia – n.r.) la cheltuielile comune?“, mama lui: „Nu, de când sunt n-am văzut să-i cumpere copilului măcar un suc!“ Magistratul: „Dar de unde ştiţi, aţi văzut dacă dădea bani sau nu?“… Întrebările tot mai grele ale judecătorului au făcut ca răspunsurile bunicii să devină tot mai rare şi mai puţin ferme. În fond, dacă stai într-o casă, oare nu poţi vedea cine aduce şi cine nu o sticlă de suc pentru un copil? Deşi, până la urmă, se poate vorbi clar şi despre subiectivism. Însă nu şi în cazul în care vezi clar că răspunsurile vin simplu, de la un om nepregătit pentru a-şi spune poezia…
Dar să lăsăm divorţurile pe altă dată. Un şofer face o depăşire iar, potrivit Codului rutier, depăşitul trebuie să tragă cât mai mult spre marginea drumului şi chiar să încetinească viteza. Lucru puţin plauzibil mai ales ţinând cont de frecventele „liniuţe“ care cutremură serile reşiţenilor din Lunca Bârzavei şi în cazul cărora nimeni nu pare suficient de puternic pentru a interveni. Poate din cauza vitezei participanţilor şi a dificultăţilor tehnice întâmpinate de oamenii legii…
Tras pe dreapta, după depăşire, omul se trezeşte cu o amendă de 250 de lei, plus patru puncte de penalizare şi permisul suspendat. Însă nu pentru depăşire, ci pentru că şoferul de pe contrasens, deşi suficient de departe, ar fi trebuit să încetinească. Deşi mărturia şoferului cu pricina nu există nicăieri, însă de cealaltă parte există o înregistrare, din păcate, demnă doar de Youtube. Potrivit celor implicaţi, omul legii ar fi aplicat, de fapt, sancţiunea, pentru că nu i s-a vorbit frumos. „Dar nu-i nimic! Într-un an se prescrie fapta iar dosarul e din ianuarie. Acum avem următorul termen în septembrie“, spune unul dintre cei implicaţi. Asta ca să nu mai spunem că demararea procesului a făcut ca permisul să revină la titular!
Într-o altă cauză: „Nu mă audiaţi?“, spune martorul. „Nu, data viitoare, spune instanţa. Cât staţi în străinătate?“, „Două săptămâni“, spune omul. „Ne vedem după“, adaugă magistratul. Şi, totuşi, martorii vin sub sancţiunea amenzii, a unei obligaţii legale, pe cheltuieli pe care le fac ei sau părţile pe care le vin, pe zile libere de la serviciu şi stau la dispoziţia instanţei. Totul în numele unei justiţii care tot întârzie. Nu degeaba filosofii credeau că dreptatea este cel mai înalt ideal uman. Să mai întrebăm cât e de tangibil?
Antoniu Mocanu