Paris Hilton s-a împiedicat la ieşirea dintr-un magazin ceh? Doamne-Dumnezeule! Cum a fost posibil aşa ceva? Cine e de vină? Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce efecte va avea acest lucru asupra economiei Cehiei, şi, implicit, a celei mondiale?
X şi-a luat un ceas cu diamante, Y s-a certat cu părinţii/soţul/colega de platou, bla, bla, bla… Ajungem până la chestii agasante şi de-a dreptul penibile, în care preşedintele ţării nu mai poate să meargă la cumpărături fără a se trezi „escortat“ de o armată de reporteri.
Aceiaşi reporteri pentru care, de obicei, omul de rând nu prezintă nici cel mai mic interes. Ba, pardon. Românul care a murit în greva foamei într-o închisoare poloneză e acum „vedetă“.
Nu a trebuit să facă mare lucru pentru a ajunge faimos – doar să moară. Aceasta e de obicei postura în care apar oamenii normali – hoţi, ucigaşi, violatori. Dacă se poate totul la un loc, cu atât mai bine!
Acestea sunt „valorile“ prezentate. Aşa ajungem să salivăm în faţa micilor ecrane la frânturile prezentate din lumea celor privilegiaţi, condimentate artistic cu câte o crimă a oamenilor „normali“. Cine e de vină? Numai presa, pentru că le prezintă? Însă oferta apare ca urmare a cererii…
Dacă astfel de evenimente sunt atât de mediatizate, este pentru că sunt interesante pentru clienţii mass-mediei. Şi cine sunt aceşti clienţi? Tocmai acei oameni de rând neglijaţi şi trecuţi în planul al doilea. Deci am putea spune că primim ceea ce merităm.
Şi dacă tot am spus că trebuie să mori sau să ucizi pentru a deveni cineva, acum aproape 2000 de ani un om a murit pe cruce. Nu pentru faimă, ci pentru semenii săi.
Paşte Fericit!
Nina Curiţa
nina.curita@informmedia