Cel mai mare miting din ultimii 16 ani a avut loc joi, în Centrul Civic al Reşiţei, unde în jur de 1.500 de oameni ajunşi la limita disperării s-au adunat să protesteze faţă de măsurile de austeritate luate de Guvern.
Sindicalişti din toate domeniile, alături de pensionari şi mame cu copii în braţe şi-au strigat disperarea într-un singur glas. Evenimentul a avut un debut de-a dreptul emoţionant, când patru membri ai Sindicatului Poliţiştilor Banat au purtat pe umeri un coşciug transmiţându-le guvernanţilor că acesta este momentul în care ei au îngropat poporul în sărăcie şi foame, iar populaţia a îngropat încrederea acordată în ziua alegerilor. Apoi, un alt moment cutremurător a fost acela în care imnul ţării, care are un mesaj profund, a fost intonat de cei 1.500 de oameni prezenţi la miting.
Dacă în 1989, când neamul nostru a ieşit de sub dictatură, pe buzele tuturor erau versurile „Doamne, vino Doamne/ Să vezi ce-a mai rămas din oameni!“, la fel s-a întâmplat în 1994 când mii de cărăşeni au protestat împotriva guvernului Văcăroiu şi nu au cedat până în momentul în care, Traian Zamfir, pe vremea aceea prefect de Caraş-Severin a fost demis. la fel şi acum, când omul de rând vrea să scape din vâltoarea datoriilor şi a sărăciei, aceleaşi versuri.
Liderii de sindicat aflaţi în fruntea protestatarilor au fost cei ce au dus nemulţumirile protestatarilor şi în faţa reprezentantului Guvernului în Caraş-Severin, prefectul Octavian Ţunea.
Prefectul le-a promis sindicaliştilor că va transmite la Bucureşti scrisoarea deschisă îmnânată de aceştia şi că îi va sprijini în tot ceea ce poate.
„Cei ce s-au adunat azi în faţa Prefecturii nu sunt în situaţia de a nu-şi mai putea cumpăra o maşină sau fiindcă nu vor mai putea pleca în vacanţă, ci pentru că vor ajunge să nu-şi mai poată plăti facturile şi riscă să îşi piardă casele“, spunea Marian Apostol, liderul Cartel Alfa.
Pe de altă parte, Nicolae Drăgan, liderul BNS Caraş-Severin, şi-a început discursul privind spre CJ şi Prefectură şi spunând: „Când elefanţii se bat, iarba suferă“ iar privirea sindicalistului s-a îndreptat spre mulţimea furioasă şi obosită de povara ultimilor 20 de ani alimentaţi cu speranţe deşarte. „Mişcările sindicale pot să îşi atingă scopul doar prin unitate şi putere de voinţă. Am reuşit în 1994, o putem face şi acum!“, mai spunea Drăgan. În centrul municipiului de pe Bârzava au fost prezenţi sindicalişti din Reşiţa, Bocşa, Caransebeş sau Moldova Nouă.
Anca Preda