Caraş-Severin, Romania

„Nimeni nu citeşte toate legile pe care le votează“, spune gingaş Elena Udrea. Deşi numai când auzi asta ai impresia că îţi pică lustra-n cap, ea nici măcar nu pare mirată de enormitatea pe care o spune. Nu a părut mirată nici când a explicat, cu aceeaşi nonşalanţă, cum, tot la o lege ce privea pensiile, parlamentarii s-au înmulţit mai ceva ca iepurii.

De data aceasta, miraţi au fost doar cei din opoziţie, care îşi căutau pe jos uimirea văzând ceva ce nici măcar nu îndrăzneau să viseze. Dacă ştiau din timp băgau rapid la vot şi moţiunea de cenzură…

Cât despre parlamentarii PDL, unii dintre ei au recunoscut că habar nu au avut ce au votat. De vină a fost liderul de grup, patul prea tare din hotel, mâncarea arsă de la restaurant (o fi fost bucătarul bugetar?), stresul provocat de atacurile mogulilor şi petele solare; se vede că nu i-a învăţat colega Teo că şi glicemia te poate face să greşeşti butonul. Alţii au tăcut ca suinele în lanul de cucuruz, cu speranţa tacită că şeful statului, eternul deus ex machina mioritic, nu va semna ca… preşedintele.

Până la urmă, cum spunea Frunzăverde, a fost primul lucru bun pe care l-a făcut acest legislativ pentru români. Dacă nu a fost un semnal de alarmă că şi la moţiune pot greşi, de ce atâta zarvă? Ce, n-au voie să greşească? Nu sunt şi ei oameni?

Doar aleşii, atât cei de la putere cât şi cei din opoziţie, au atâtea pe cap… Când ai laptop şi pe internet sunt atâtea lucruri interesante, mai un banc bun, mai o noutate despre tehnicile de masaj thailandez, de ce să te uiţi la o amărâtă de lege ca şi curca-n lemne? Altfel spus, la câte se întâmplă în parlamentul nostru, votul ăsta a fost mai curând ceva normal, după cum prea bine observau şi englezii de la „The Economist“.

Important e că dacă mai greşesc şi altădată să fie tot pentru binele românilor. Acum, aştept cu nerăbdare votul de la moţiunea de cenzură. Nu pentru că mă interesează politica, ci pentru că ar fi interesant să vedem cum ar primi Boc scuze de genul: „Cine citeşte o moţiune?“ sau „şefu, ştiţi, am… greşit“.

Nina Curiţa