„Dacă au uitat alţii, ce pretenţie mai pot avea de la justiţia română sau de la cei ce se cred politicieni. O lege firească a fizicii, apa curge sau se s(curge). Cei mari îşi văd de-ale lor buzunare, cei mici de necazurile lor de zi cu zi.
Eu promit să nu uit. Dar mai ales să nu iert. Se vor fi găsind unii să spună că nu e creştineşte, cu argumente biblice. Poate că au dreptate, dar eu tot nu pot uita şi nici ierta, deşi mă consider creştin. Se vor fi găsind alţii să spună că nu am dreptate. Iar eu le voi spune că nu mă interesează părerea lor.
Când va fi să fie timpul, celor şapte morţi, între care cel mai scump, fiul meu, li se va face dreptate. Altfel, de ce mai trăim pe acest pământ?
Până atunci, îmi înclin, cu respect, fruntea către TINE – Jurnal de Caraş.”
Cu stimă, tatăl, celui ce a fost Daniel Cristian Bălan