La finele anului 2000, automobilistul Werner Hirschvogel a fost considerat cel mai longeviv sportiv reşiţean în activitate. Iar dacă adăugăm şi performanţele sale inegalabile de-alungul timpului, putem afirma că a fost printre puţinii din ţară care s-a bucurat de un asemenea privilegiu. Am făcut această primă remarcă, întrucât a decis să se retragă din activitate la începutul anului în care a împlinit venerabila vârstă de 70 de ani, din care 50 i-a petrecut pe motocicletă şi în maşina de curse.
Inedit este faptul că nu vârsta a stat la luarea deciziei de retragere. Chiar şi-ar fi dorit să mai alerge un an de zile. Ci problemele de ordin financiar, fiindu-i imposibil să mai continue. Retragerea a fost totuşi marcată de cucerirea ultimului titlu din carieră, la Clasa 1800 cmc.
Ei bine, zilele trecute i s-a făcut o reparaţie morală, primarul Mihai Stepanescu înmânându-i titlul de „Cetăţean de Onoare“ al municipiului Reşiţa. În plus, Adrian Chebuţiu, preşedintele director general al U.C.M. Reşiţa, i-a înmânat Trofeul „30 de ani de pasiune şi dăruire pentru viteză în coastă la Reşiţa“.
Întorcându-ne în timp, Werner Hirschvogel a început cu motociclismul, fiindcă la acea vreme automobilismul era aproape inexistent. Aceasta se întâmpla în 1950. Avea 19 ani când şi-a cumpărat prima motocicletă, un „Triumf“ de 125 cmc. Şi, încet, încet, a intrat în familia motociclismului reşiţean, alături de Mişi Wesler, Florin Băjan, Gunter Seichenstein, Fuicu, Fritzi Licuş, Edy Husar, Egon Kraly.
Până la trecerea la motorul pe patru roţi, şi-a trecut în palmares 18 titluri naţionale, dintre care şase cu echipa. De fapt a abandonat motociclismul în urma unei accident destul de grav, medicii recomandându-i să renunţe. În aceste condiţii, în anii ’70 s-a „refugiat“ în automobilism, căruia i s-a dăruit aproape 30 de ani. Interval de timp în care şi-a completat vitrina cu medalii cu 15 titluri naţionale individuale (omologate) şi cu echipa. Rezultate în baza cărora a fost selecţionat în echipa României, pentru concursurile din „Cupa Prieteniei“. Şi, încă un amănunt, Werner Hirschvogel se regăseşte pe panoul de onoare de la Alfa Romeo. Fiindcă a reuşit să câştige două titluri naţionale cu un motor străin, într-o ţară în care nu existau nici piese de schimb şi nici service.
Aşadar, poate fi considerat, fără nici o exagerare, un pilot de legendă al Reşiţei, un sportiv emblematic. Dar, care, din păcate nu a putut să-şi petreacă anii de pensie la el acasă. Deşi nu i-a făcut plăcere să vorbească despre acest subiect, în cele din urmă a acceptat să ne mărturisească faptul că a fost nevoit să plece în Germania ca să poată… trăi: „Nu suna bine, dar la un moment dat am fost nevoit să fac acest pas. Am plecat cu o strângere de inimă, dar cu satisfacţia anilor petrecuţi în sport şi cu mândria că am lăsat la Reşiţa doi piloţi de mare viitor, în care am avut şi am mare încredere. Este vorba despre Lucien Hora şi de Mircea Pădurean. Ca o paranteză, pentru ei am garantat şi în discuţia purtată cu dnul ing. Adrian Chebuţiu, care mi-a cerut sfatul atunci când s-a decis să înfiinţeze o secţie de automobilism la UCM Reşiţa. Şi anume acela dacă pot să-i recomand câţiva piloţi pe care ar putea conta. Am garantat pentru Luci şi Mircea şi i-am recomandat doi juniori, pe atunci, Claudiu Ciuca şi Christian Nistoran“.
Chiar dacă este stabilit în Germania, Werner Hirschvogel nu a renunţat la locuinţa din Reşiţa unde vine în… concediu: „Revenim acasă, eu şi soţia, al cărui sprijin în întreaga mea activitate sportivă a fost determinant, căreia îi datorez totul, destul de rar, fiindcă nu ne permite legea germană, având în vedere pensia pe care o primesc acolo. Dar, facem tot posibilul să venim în perioada în care sunt programate etape de automobilism pe Valea Domanului. Atunci mă simt cel mai bine. Pentru că mă întâlnesc cu mulţi prieteni. Acolo unde locuiesc n-am decât unul şi acela este foarte grav bolnav. Şi, când ne întâlnim plângem amândoi. Este dureros. Dar asta este viaţa. Oricum vreau să le mulţumesc tuturor celor care s-au gândit la mine şi m-au răsplătit pentru ce am făcut pentru sportul reşiţean“.
Marius Moraru