Uneori îşi şterg sudoarea de pe frunte, îşi mişcă palmele care au luat parcă forma sapei de care vara nu se despart de la 6 dimineaţa până la 9 seara.
În afara de pauza pe care o fac la masa de prânz nu se mai odihnesc pentru că „tarlaua e mare şi porumbul trebuie săpat“.
Nu v-am redat vreun pasaj din scrierile lui Liviu Rebreanu, Ioan Slavici sau Marin Preda, ci doar câteva clipe din viaţa de azi cu zi a agricultorilor din judeţul nostru, viaţă care e mult mai grea decât orice şi-a putut imagina vreun scriitor. În satele noastre oamenii trecuţi de 50 de ani, cei care sunt acolo de când s-au născut, nu ştiu să facă altceva decât să lucreze pământul. Pentru ei nu există avertizări privind canicula sau consumul a doi litri de apă pe zi; ştiu doar că recoltele lor nu trebuie să fie înghiţite de buruieni.
E atât de uşor să-i criticăm că vând prea scump în piaţă, e atât de simplu să spunem „cine-i pune să se chinuie atât?“ Însă durerea fizică ce le epuizează trupurile nu are preţ, iar chinul este viaţa lor. Sunt mulţi care visează că li se vor întoarce copiii plecaţi să înfrunte dogoarea soarelui spaniol sau italian, alţii îi au lângă ei şi din cultivatul pământului trăiesc cu toţii.
Viaţa ţăranilor cărăşeni, acum în secolul XXI, a încremenit parcă în romanele de altădată. Nu trebuie să cauţi prea mult să găseşti oameni care încă mai ară cu plugul tras de cai, care aduc recolta de pe câmp în carul cu boi. Şi lucrurile de care ar trebui să spunem că „au fost“ încă mai sunt şi le trăiesc toţi cei care nici prin cap nu le-ar trece să spună „ce frumos e la ţară!“
Da, e frumos, însă altfel vezi acea frumuseţe când trăieşti acolo unde pământul îţi este destin. Şi oricât de căliţi ar fi, le e tot mai greu. Cu toate astea, pentru ei este frumos apusul chiar şi după o zi de trudă. Le ajunge să întoarcă capul, să vadă că pământul lor e săpat şi în urmă rămân semeţe recolte stropite cu sudoare. Chiar dacă şi-ar dori să le fie mai uşor, nu se plâng ci îşi înfruntă soarta cu capul sus.
Până în octombrie îi vor ghida răsăritul şi apusul soarelui, doi dintre zeii care ţes veşnicia de la ţară…
Nina Curiţa