Ce ştim despre cazul Miloşevici şi ideea de justiţie internaţională? Poate nu vă interesează Efraim Halevy, un fost şef al Mossad-ului, dar dacă ştim că acesta numea informaţiile drept „meşteşugul sau arta imposibilului“ ne prinde o uşoară curiozitate. Aţi ştiut că înainte de a fi spânzurat, Saddam Hussein a scris o poezie care şi astăzi e pusă sub semnul întrebării?
Relaţiile internaţionale se bazează pe gândire strategică. Cât din această gândire şi câtă certitudine se găseşte în relaţiile internaţionale din veacul nostru, se poate afla din paginile ultimei publicaţii apărute acum câteva zile sub semnătura diplomatului George Cristian Maior: „Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI“.
Cartea, oferită şi redacţiei Jurnal CS, ne dezvăluie o colecţie de articole, publicate între anii 2005 şi 2009, în care desfăşoară un regal de idei şi răspunsuri la zbuciumatul început al noului secol. O carte care declanşează un val de întrebări de abia după ce le-ai găsit răspunsurile.
În „Echilibrul puterii în era globalizării“, un articol ce poate fi considerat prologul lucrării, autorul demonstrează cât de bine cunoaşte fenomenul geopolitic. Preocupat de tot ce a însemnat 11 septembrie 2001, în „Luminile Post – Post“, George Maior oferă propria sa viziune despre cum să înţelegem lumea internaţională în care trăim după acest eveniment. „Reţele şi statul reţea“, „Imperiu, dar nu imperiu“,„Non – Statul“, „Europa şi America: o alianţă dificilă, dar puternică“, „După integrarea în UE, diplomaţia cunoaşterii“ sau „Două lumi“ sunt doar câteva dintre capitolele cărţii, episoade care oferă explicaţii inedite asupra lumii internaţionale a acestor ani. Volumul e un tablou a ceea ce puţini înţelegem, şi demonstrează că relaţiile internaţionale, diplomaţia, timpurile dinainte sau de după anumite evenimente au complexitatea lor. Acea complexitate care nu permite abordarea evazivă a unor lucruri importante ce vizează evoluţiile strategice actuale.
Chiar autorul susţine că astfel de dezbateri asupra evoluţiilor strategice, „au continuitate şi profunzime în cercurile academice europene şi euro-atlantice, dar în România se află încă într-un stadiu de început şi de tatonare în planul cercetării în relaţiile internaţionale“.
Nina Curiţa
[email protected]