Mai există aşa-numiţii lideri de comunitate, dar nu au rol de bulibaşă. Deşi oficial au fost recenzaţi peste 7.000 de romi, în judeţ ei numără peste 30.000. Mulţi nu îşi declară etnia.
Dar de ce această discrepanţă? Răspunsul ne este dat de prof. Gheorghe Manda, inspector şcolar responsabil de problemele privind şcolarizarea romilor: „Cauza este nivelul foarte scăzut al stimei de sine“.
482 ani de robie
Romii au trăit 482 de ani de robie, care au lăsat sechele în mintea lor. Au fost puşi la muncă, lăsaţi fără mâncare, trataţi ca nişte obiecte şi nu ca fiinţe umane. Când un om este privat de mâncare îşi dezvoltă abilitatea de a obţine mâncare prin viclenie, furând, explică prof. Manda, care îi invită pe cititori să cunoască mai îndeaproape familia romă tradiţională.
Norocul
Universul familiei rome se învârte în jurul a două concepte: pur (uz) şi impur (maxrime – se citeşte mahrime). „Nu vei vedea un rom spălându-se într-un singur lighean, ci în două lighene şi ştergându-se cu două prosoape. Un lighean va fi folosit pentru partea de sus a corpului, considerată pură, iar un altul pentru partea de jos, impură“, ne spune prof. Manda.
Ochii, capul, gura sunt considerate pure, curate. Dacă două persoane de acelaşi sex se sărută pe buze, acest gest este unul de fraternitate, de încredere totală. Capul este sediul norocului. În limba romani există expresia „texav tirro ero“ (se citeşte tehav tiro ero), care înseamnă: „mâncaţi-aş capul“ sau care se poate traduce, adaptat, „norocul tău s-a terminat“. În schimb, „texav tirro ilo“ („mâncaţi-aş inima“) este o expresie de gingăşie. Dacă fustele unei femei rome trec peste pălăria căzută jos a bărbatului rom, e ghinion, i s-a luat norocul. Bărbatul va arunca acea pălărie.
Credinţa
Romii cred în forţe spirituale, în dualitatea Del-Beng (Dumnezeu-Drac). Mulţi sunt adepţii religiilor neoprotestante. În cadrul comunităţii, justiţia este făcută de cei mai în vârstă şi mai înţelepţi. Cris-ul (justiţia supremă) poate duce chiar la excluderea din comunitate.
Oana Copocean