În urmă cu patru ani s-a făcut următoarea promisiune: pensii egale, pentru muncă egală. După patru ani, pensionarii încă aleargă între casele de pensii şi întreprinderile la care au lucrat. În această categorie, în care sunt zeci de mii de pensionari cărăşeni, se încadrează persoane care au o pensie modestă şi primesc, din când în când, o mărire de câţiva lei.
De cealaltă parte, avem oamenii speciali ai societăţii. Magistraţii, parlamentarii, poliţiştii, militarii sau diplomaţii. Fiecare dintre aceştia are o lege specială care le reglementează salariile şi pensiile.
„În luna octombrie, în judeţul Caraş-Severin, se află în plată 23 de pensii pentru magistaţi“, a spus Darius Bochiş, şeful biroului de comunicare al CJP Caraş-Severin. Astfel, doar în judeţul nostru în luna octombrie în buzunarele celor 23 de magistraţi, diferenţiat ce-i drept, a intrat impresionanta sumă de 1.228.580.000 lei vechi, bani care ar ajunge pentru plata a aproximativ 300 de pensionari simpli care primesc lunar în jur de 400 de lei noi.
În România zilelor noastre există o uriaşă diferenţiere între cetăţeni. Deşi se spune că avem drepturi egale, marea parte a pensionarilor trăiesc cu câteva sute de lei, în timp ce foştii magistraţi primesc zeci de milioane. Cuantumul celei mai mari pensii stabilită conform legislaţiei în vigoare pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă a unui fost magistrat este de 79.260.000 lei vechi.
Nici cea mai mică pensie din această categorie, pensie pe care o primeşte urmaşul unui magistrat nu este de neglijat, este vorba despre suma de 15.170.000 lei vechi.
Din păcate nu toţi cetăţenii beneficiază de legi speciale care să îi sprijine. În aceste condiţii la unele categorii de angajaţi, cum sunt poliţiştii sau militarii, contribuţia la fondul de pensii este de doar 5%, în timp ce a românilor de rând este de 9,5%.
Cei mai deosebiţi cetăţeni ai ţării sunt de departe parlamentarii. Ei îşi fac singuri salariile şi pensiile, nederanjaţi de nimeni şi de nimic, nici măcar de gândul că în ţară sunt bătrâni care mănâncă o coajă de pâine şi, în zilele bune, un ou fiert.
Anca Preda